Bacău
Bacău este un municipiu în județul cu același nume din România.
Government administration · Romania · 0 followers
Overview
Bacău este un municipiu în județul cu același nume din România. Se află în regiunea istorică Moldova Occidentală; în Culoarul Siretului; și la o altitudine de 165 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 43,06 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 136.087 de locuitori.
Interested in working with us in the future?
Follow to see new jobs and posts in your feed.
No news yet.
About
Bacău este un municipiu în județul cu același nume din România. Se află în regiunea istorică Moldova Occidentală; în Culoarul Siretului; și la o altitudine de 165 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 43,06 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 136.087 de locuitori.
Kaynak: Wikipedia · CC BY-SA 4.0
Alte nume și etimologie
Istoricul Nicolae Iorga a fost de părere că denumirea orașului Bacău este de origine maghiară, precum numele Adjudului și Sascutului.
Expresia a-și găsi Bacăul, cu semnificația a da de bucluc, a fost explicată de Bogdan Petriceicu Hasdeu ca fiind o aluzie la neplăcerile pe care odinioară le făcea călătorilor importanta vamă din Bacău, centru vamal pentru tot ce intra din Muntenia și Transilvania. După Cihac, II, 477 (cf. Weigand, Jb., XVI, 75), numele provine din limba maghiară bakó „călău”. După DER, este vorba cu mai multă probabilitate de o contaminare a ambelor cuvinte, fiind o interpretare umoristică a numelui orașului, prin intermediul cuvântului din limba maghiară.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, printre bătrânii orașului și ceangăi, în special din satele Călugăra-Mare și Luizi-Călugăra, încă mai circula legenda conform căreia în documentele vechi ale pământurilor lor ar fi existat un Bako, maghiar din Călugăra care a fugit în Ungaria, dând numele târgului. Acesta fiind prins în Ungaria și condamnat la moarte, a putut scăpa de pedeapsă dacă accepta să devină călău – vezi bakó la Wikționar – (obicei menținut până în secolul al XIX-lea în Rusia). După expirarea termenului, acesta a putut să se întoarcă în Moldova. Ulterior, și-a deschis o crâșmă pe drumul spre Roman, cunoscută drept „crâșma lui Bako”, devenind un reper.
Ion Antonescu a ordonat la data de 6 martie 1943 cu adresa nr. 116.212 efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din județele Moldovei în cadrul uniformizării localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, în Gura Bistriței. Vizate de schimbări erau și alte localități din județ: Asău, Agăș, Tamași, Pustiana și altele.
Geografie

Teritoriu
Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 km în amonte de confluența Siret-Bistrița.
Geografic, se află la intersecția meridianului de 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică.
Din punct de vedere administrativ se învecinează cu localitățile Hemeiuș și Săucești în Nord, cu localitatea Letea Veche în est, la sud cu localitățile Luizi-Călugăra și Nicolae Bălcescu iar în vest cu localitățile Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha.
Relieful municipiului Bacău este structurat pe patru trepte de altitudine, cuprinse între 150 m și 250 m. Cea mai mare parte a localității este amplasată pe cea de-a doua terasă, situată la o cotă de 160–165 m. Se distinge, de asemenea, terasa de luncă joasă, care se înalță în zona de confluență a Bistriței cu Siretul. Albia majoră a Bistriței este caracterizată prin depozite groase de prundișuri, care servesc drept un important rezervor pentru acumularea apelor freatice.
Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale. Dacă în trecut modelarea reliefului se făcea de către cataclisme, după anii 50, omul a fost cel care ridicând baraje și diguri, între anii 1958-1966, l-a influențat, acționând astfel și asupra climei.
Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița. Toate arterele din NV și SV se îndreptau spre bazinele Bârladului și Prutului prin nordul Colinelor Tutovei.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Bacău se ridică la 136.087 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 144.307 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76,01%), iar pentru 23,09% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (66,17%), cu o minoritate de romano-catolici (7,82%), iar pentru 24,23% nu se cunoaște apartenența confesională.
Evoluția istorică a populației
Pe parcursul celor 6 secole de existență, Bacăul a cunoscut atât perioade de creștere demografică dar și de regres, consecință a condițiilor economice, socio-culturale și istorice care au caracterizat fiecare etapă a evoluției sale. O importanță deosebită o are sfârșitul secolului XX-lea, care a adus noi orientări și tendințe demografice.
Conform datelor recensământului din 1930, municipiul Bacău număra în acel an 31.138 de locuitori. Dintre aceștia 19.461 s-au declarat români (62,5%), 9.424 evrei (30,27%), 822 maghiari (2,64%), 406 germani (1,3%), 245 ruși (0,79%), 210 polonezi (0,67%), 96 romi (0,31%), 95 armeni (0,31%), 68 Sârbi/croați/sloveni (0,22%), 58 bulgari (0,19%), 28 cehi/slovaci (0,09%), 26 ruteni/ucraineni (0,08%), 26 Greci (0,08%), 14 găgăuzi (0,04%), 12 albanezi (0,04%) și 4 turci (0,01%). Alte persoane s-au declarat de Alte etnii (116 persoane/0,37%) și Alte persoane Nu și-au declarat etnia (27 persoane/0,09%). Din punct de vedere confesional, 19.091 s-au declarat ortodocși (61,31%), 161 greco-catolici (0,52%), 1.893 romano-catolici (6,07%), 144 evanghelici-luterani (0,46%), 9.593 mozaici (30,81%), 101 armeno-gregorieni (0,32%), 85 reformați (0,27%), 13 adventiști (0,04%), 10 unitarieni (0,03%), 9 musulmani (0,03%), 7 fără religie (0,02%) și 2 baptiști (0,01%). De asemenea 6 persoane s-au declarat de alte religii (0,02%) și 23 persoane (0,07%) Nu și-au declarat religia. Odinioară înfloritoare, comunitatea evreiască din oraș s-a stins în urma celui de-al doilea război mondial, din două motive: persecuția, azi inadmisibilă și irațională, de sub regimul antonescian în anii războiului, când evreii erau scoși în afara societății și trimiși în fabricile morții naziste; instalarea regimului comunist după război, mai ales după ce evreii au început să fie epurați în mod tacit din funcțiile de conducere politică sau administrativă.
Istorie

Zona a fost locuită din timpul paleoliticului superior (aproximativ 5.000 de ani în urmă). În perimetrul Pieții Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidală. Obiect folosit la vânătoare în împrejurimile care atunci erau acoperite de păduri. O altă prezență umană în valea localității s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Un strat gros de mâl a păstrat pentru eternitate dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O altă așezare, de data aceasta, fiind identificată ca, aparținând epocii bronzului târziu - Cultura Noua a fost scoasa la lumina în perimetrul Precista (referința).
Mai multe fragmente de ceramică din secolul VI - V î. Hr., atestă o așezare hallstattiană pe actuala stradă Bradului, care după cucerirea Daciei de către romani a rămas în afara granițelor Imperiului Roman, fiind locuită de Carpi. Aceștia vor fi în legătura permanentă cu Imperiul Roman, fapt ilustrat de numeroase descoperiri arheologice constând în ceramică, monede și obiecte de podoabă.
O altă așezare din secolele IV-V d.Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuință are o încăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică. S-a găsit ceramică lucrată cu roata, dar și cu mâna, precum și o fibulă de bronz. Putem considera că aici era o comunitate sătească autohtonă continuatoare a comunității daco-romane.
Cercetările efectuate in zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o alta din secolele VI-VII d.Hr., alcătuită din opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologii le numesc cuib. Inventarul lor cuprinde ceramică lucrată cu mâna, mai ales vase-borcan, la modă pe atunci. După calculele arheologilor numărul băcăuanelor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din zonă, iar în pădure cu vânatul. Faptul că pe mai multe vase se afla imprimat semnul crucii, duce la concluzia că era o comunitate creștină. Era o localitate stabilă care avea legături cu lumea bizantină, numeroase monede ilustrând acest fapt.
Economie
Industrie
Județul Bacău este unul dintre centrele cele mai industrializate din Moldova, având două mari rafinarii de petrol situate lângă orașele Onești și Dărmănești. După căderea comunismului, activitățile industriale principale cuprind: industria petrochimică, industria nutrițională, industria prelucrării lemnului și a hârtiei, industria textilă, industria chimică, industria mecanică, industria aeronautică.
Transport

Feroviar
Municipiul Bacău este punctul de intersecție între:
magistrala: București - Ploiești - Buzău - Râmnicu Sărat - Focșani - Adjud - Bacău - Roman - Pașcani - Suceava - Vadu Siretului și
linia secundară: Bacău - Buhuși - Piatra Neamț - Bicaz
Prin municipiul Bacău trec trenurile internaționale:
BULGARIA EXPRES: Sofia - Ruse - Giurgiu - București - Ploiești - Buzău - Focșani - Bacău - Pașcani - Suceava - Dornești - Vicșani - Vadu Siretului - Moscova
PRIETENIA: București - Ploiești - Buzău - Focșani - Bacău - Roman - Iași - Nicolina - Cristești Jijia - Ungheni - Chișinău
Rutier
Bacăul este un important nod rutier. Drumurile care trec prin municipiu sunt:
E 85 - drum european care traversează Europa de la nord la sud, legând Marea Baltică de Marea Egee;
E 574: Bacău, Onești, Târgu Secuiesc, Brașov, Pitești, Craiova;
DN 15: Bacău, Piatra Neamț, Bicaz, Poiana Largului, Toplița, Reghin, Târgu Mureș, Luduș, Câmpia Turzii, Turda;
Un segment de 16 km din autostrada A7,care face parte din Centura Bacăului, se află în partea de est și a fost inaugurat pe 2 decembrie 2020.
Aerian
Aeroportul Internațional George Enescu din Bacău deservește, pe lângă locuitorii județului Bacău, și pe cei ai județelor învecinate: Neamț, Vaslui, Vrancea, Covasna, Galați.
Bacăul este legat prin curse directe de:
Roma Fiumicino, Milano Bergamo, Torino Cuneo, Bologna, Londra Luton ( 30.10-29.03) și Bruxelles, Dublin, Paris - Beauvais (30.03- 29.10) - Blue Air
Administrație
Municipiul Bacău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 23 consilieri. Primarul, Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, de la Alianța Dreapta Unită, este în funcție din 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Împărțirea administrativă
Bacăul este format dintr-o singură localitate, care nu are subdiviziuni administrative. Acea localitate este, neoficial, împărțită în 11 cartiere. Există un proiect de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Bacău care delimitează 28 de U.T.R.-uri (unități teritoriale de referință - reprezentare convențională a unui teritoriu având o funcțiune predominantă sau/și omogenitate funcțională, caracteristici morfologice unitare, care sunt de regulă delimitate prin limite fizice existente în teren: elemente naturale, străzi, limite de proprietate etc.)
Zona metropolitană
Conform Eurostat, Bacăul are o zonă urbană lărgită (LUZ - concept european echivalent cu zona metropolitană) de 196.435 locuitori (2007).
Pe de altă parte, Zona Metropolitană Bacău este un proiect local pentru crearea unei unități administrative integrate între municipiul Bacău și localități din apropiere, Berești-Bistrița, Buhoci, Faraoani, Filipești, Gioseni, Hemeiuș, Itești, Izvoru Berheciului, Letea Veche, Luizi-Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae Bălcescu, Odobești, Prăjești, Sărata, Săucești, Secuieni, Tamași și Traian, însumând o populație de 196.135 locuitori.
Cultură și educație

Orașul are o rețea de învățământ dezvoltată, care acoperă întregul plan educațional, de la grădinițe, școli, licee vechi, până la universități.
Biblioteci
Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”. înființată în anul 1893, vechiul său sediu fiind într-o clădire de patrimoniu din strada Ioniță Sandu Sturdza. În vara anului 2005, biblioteca a fost transferată cu întregul fond de carte la parterul clădirii Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, din Parcul Cancicov. Numele bibliotecii amintește de primarul Gheorghe Sturdza, fiul beizadelei Costache Sturdza și nepot al domnitorului Ioniță Sandu Sturdza care, prin intermediul societății "Cultura", a dăruit 948 de volume. Acestea, alături de cele donate de alte persoane, au format un fond de carte inițial de aproape 2000 de volume. Biblioteca, inaugurată în 27 iunie 1893, a funcționat la început în localul Primăriei, construit în 1850.
Studii universitare și cercetare
Universitatea „Vasile Alecsandri” care se ocupă de cercetare științifică și transfer tehnologic.
Stațiunea de cercetare și dezvoltare pentru Legumicultură, înființată la 1 septembrie 1974, în contextul realizării programului de autoaprovizionare și de dezvoltare a unei legumiculturi moderne și eficiente în zona de est, unde tradițiile de producție și cercetare în cultura legumelor erau relativ reduse.
Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni Bacău, înființată în 1981
Universități
Universitatea „Vasile Alecsandri”, prima din oraș, înființată în anul 1961, care astăzi are ca obiectiv învățământul didactic și cercetarea științifică.
Monumente și locuri de interes
Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare.
Evenimente băcăuane
Zilele Bacăului
Se organizează în fiecare an în jurul lunii octombrie.
Festivalul Arlekin
Organizat la începutul lunii iunie, Festivalul Arlekin era gândit pentru cei mai mici. Se deschidea anual cu o paradă a școlilor și a liceelor băcăuane. Pentru această ocazie era amplasată o scenă pe care evoluau elevi, artiști, trupe, ansambluri diverse etc.
Gala Premiilor Comunității Băcăuane
Este cel mai important eveniment local de recunoaștere și stimulare a responsabilității sociale care a devenit o tradiție în comunitatea de afaceri. În același timp, Gala Premiilor Comunității reprezintă cea mai importantă acțiune de strângere de fonduri pentru susținerea programelor sociale, medicale și educaționale.
Young Island Festival
Young Island Festival a fost înființat pe Insula de Agrement, în anul 2021. Prima ediție a avut ca invitați pe Markus Schulz, Mahmut Orhan, Inna, Șuie Paparude, Manuel Riva, Sasha Lopez și alții.
Sport

Sportul în orașul Bacău are o mare tradiție.
Fotbal
Fotbalul băcăuan a fost reprezentat timp de mai multe decenii de Fotbal Club Municipal Bacău, club înființat în 1950. Una dintre cele mai importante performanțe ale sale a fost calificarea în sferturile de finală ale Cupei Orașelor Târguri, în sezonul 1969–1970, fază în care a întâlnit formația Arsenal Londra.
Echipa SC Bacău, echipă fondată în 2006 sub numele de Mesagerul Bacău, în iulie 2010 schimbându-și numele în cel actual. În sezonul 2012/2013 echipa va juca în Liga a III-a.
Handbal
În handbalul masculin, Bacăul a fost reprezentat de Știința Municipal Bacău, echipă fondată în 1962. În sezonul 2011–2012, aceasta s-a clasat pe locul al doilea în Liga Națională.
Volei
Echipa feminină de volei Știința Bacău a câștigat de patru ori campionatul național al României, în sezoanele 1997–1998, 2004–2005, 2012–2013 și 2013–2014, și a fost de 12 ori vicecampioană națională. Prin acest palmares, formația se numără printre echipele importante ale voleiului feminin românesc.
Gimnastică
Gimnastica băcăuană a obținut mai multe rezultate importante până la mijlocul anilor 1970. Marina Secară-Bibire, componentă a lotului reprezentativ al României, a participat în perioada 1956–1960 la 24 de întâlniri internaționale, obținând mai multe medalii.
Echipa băcăuană a câștigat de patru ori consecutiv Cupa Federației Române de Gimnastică, în anii 1968, 1969, 1970 și 1971. În 1972, aceasta a cucerit titlul de campioană republicană pe echipe la categoria „maestre”.
În echipa națională au fost selectate Marina Bibire, Maria Andrioae, Felicia Dornea și Gabriela Trușcă. Maria Andrioae a participat la Campionatele Mondiale de la Dortmund din 1966, iar Gabriela Trușcă, născută la Bacău, a devenit ulterior medaliată olimpică cu argint la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976.
Bibliografie
Eugen Șendrea - ”Istoria comorilor din Bacău”, Bacău, 2001
Eugen Șendrea - ”Jafuri și crime din istoria Bacăului”, Bacău, 2001
Eugen Șendrea - ”Tradiții și datini la Bacău”, Bacău, 2005
Eugen Șendrea - ”Istoria municipiului Bacău”, Bacău, Editura Vicovia, 2007
Eugen Șendrea - ”Istoria necunoscută a Bacăului”, (vol I), Bacău, Editura Vicovia, 2010
Eugen Șendrea - ”Istoria necunoscută a Bacăului”, (vol II), Bacău, Editura Vicovia, 2011
Eugen Șendrea - ”Istoria municipiului Bacău”, (ediția a II-a), Bacău, Editura Vicovia, 2012
Cristian Călin Marius - ”Viața cotidiană în orașul Bacău. 1928- 1935”, Editura Vladimed - Rovimed, 2011
Alexandru Palaghiță - Monumente din istoria unor sate răzășești trotușene din județul Bacău, Bacău, Editura Nona, 1997
Ioan Ichim, Municipiul Bacău: Schiță monografică, Comitetul Municipal Bacău al P.C.R., 1971
Costache Radu - Bacăul de la 1850 la 1900, Editura Egal, Bacău, 2008
Legături externe

Bacău, județul ce ar fi putut să se numească Gura Bistriței, 10 ianuarie 2013, Olimpia Filip Arhivat în 28 mai 2018, la Wayback Machine., Adevărul
Bacău, orașul zimbrilor dispăruți, 24 iunie 2010, Olimpia Filip, Evenimentul zilei
Kaynak: Wikipedia – Bacău · CC BY-SA 4.0
Etymology
The town's name, which features in Old Church Slavonic documents as Bako, Bakova or Bakovia, comes most probably from a personal name of Hungarian origin. Men bearing the name Bakó or Bako are documented in medieval Transylvania and in 15th-century Bulgaria, but according to Victor Spinei the name itself is of Turkic – most probably of Cuman or Pecheneg – origin. Nicolae Iorga believes that the city's name is of Hungarian origin (as Adjud and Sascut). Another theory suggests a Slavic origin for the town's name, pointing to the Proto-Slavic word byk, meaning "ox" or "bull", the region being very suitable for raising cattle; the term, rendered into Romanian alphabet as bâc, was probably the origin of Bâcău. In German it is known as Bakau, in Hungarian as Bákó and in Turkish as Baka.
History
Similarly to most urban centers in Moldavia, Bacău emerged on a ford that allowed water passage. There is archaeological evidence of human settlement in the centre of Bacău (near Curtea Domnească) dating from the 6th and the 7th centuries; these settlements were placed over older settlements from the 4th and the 5th centuries. A number of vessels found here are ornamented with crosses, hinting that the inhabitants were Christians. Pechenegs and Cumans controlled the Bistrița valley during the 10th, 11th and 12th centuries. Colonists played a significant role in the development of the town. Archaeological finds, some surface or semi-buried dwellings from the second half of the 15th century, suggest that Hungarians started to settle in the region after 1345–1347 when the territory was under the control of the Kingdom of Hungary. They mainly occupied the flat banks of the river Bistrița. Discoveries of a type of 14th-century grey ceramic that has also been found in Northern Europe also suggests the presence of German colonists from the north. Originally the town focused around the Roman Catholic community that settled near a regular local market frequented by the population of the region on the lower reaches of the river.
The town was first mentioned in 1408 when Prince Alexander the Good of Moldavia (1400–1432) listed the customs points in the principality in his privilege for Polish merchants. The customs house in the town is mentioned in Old Church Slavonic as krainee mîto ("the customs house by the edge") in the document which may indicate that it was the last customs stop before Moldavia's border with Wallachia.
An undated document reveals that the șoltuz in Bacău, that is the head of the town elected by its inhabitants, had the right to sentence felons to death, at least for robberies, which hints at an extended privilege, similar to the ones that royal towns in the Kingdom of Hungary enjoyed. Thus this right may have been granted to the community when the territory was under the control of the Kingdom of Hungary. The seal of Bacău was oval which is exceptional in Moldavia where the seals of other towns were round.
Climate
Bacău has a type of continental climate that falls short of permanent winter snow cover due days averaging above freezing. Winters are also quite dry in the area. Summers are quite rainy due to convection and temperatures are often hot due to its inland location. Due to its mid-latitude location surrounded by a vast landmass, Bacău has a large temperature amplitude by European standards. Since 1980, a record heat of 42.5 °C (108.5 °F) and a record cold of −28 °C (−18 °F) have been measured, which is a net difference of 70.5 °C (126.9 °F).
Politics
The local authority in the city is split between the Mayor and the Local Council. Between 1950 and 1968 the city was governed by the Sfatul popular (People's Council). It replaced the local Provisional Committee (Romanian: Comitetul Provizori), which functioned from 1948 to 1950, based on the Law of the People's Councils, no. 17/1949.
Demographics
As of 2021 census data, Bacău has a population of 136,087, a decrease from the figure recorded at the 2011 census.
At the 2011 census, Bacău had a population of 144,307, a decrease from the figure recorded at the 2002 census. The ethnic makeup was as follows:
The Bacău metropolitan area, a project for the creation of an administrative unit to integrate Bacău with the nearby communes, would have a population of some 190,000.
Transportation
The city is about 300 kilometres (186 miles) North of Bucharest. It is served by George Enescu International Airport, located at 5 km (3.1 mi), which provides direct links with the Romanian capital, Bucharest, and with several cities in Europe. Bacău air traffic control centre is one of Europe's busiest, as it handles transiting flights between the Middle and Near East and South Asia to Europe and across the Atlantic.
The Bacău railway station (Gara Bacău) is one of the busiest in Romania; it has access to the Romanian railway main trunk number 500. Thus the city is connected to the main Romanian cities; the railway station is an important transit stop for international trains from Ukraine, Russia, and Bulgaria.
The city has access to the DN2 road (E85) that links it to the Romanian capital, Bucharest (to the South) and the cities of Suceava and Iași (to the North). The European route E574/DN11 is an important access road to Transylvania and the city of Brașov. The city is also located at the intersection of several national roads of secondary importance, and will be served in the future by the A7 motorway running from the border with Ukraine at Siret to Ploiești (junction with A3). As of 2020, this motorway intersects with the Bacău bypass (Centura Bacău).
Culture
Bacău has a public university and several colleges. Two major Romanian poets, George Bacovia and Vasile Alecsandri were born here. The "Mihail Jora" Athenaeum and a Philharmonic Orchestra are located here, as well as the "G. Bacovia" Dramatic Theater and a Puppet Theater. Around Christmas every year, a Festival of Moldavian Winter Traditions takes place, reuniting folk artists from all the surrounding regions. The exhibition "Saloanele Moldovei" and the International Painting Camp at Tescani, near Bacău, reunite important plastic artists from Romania and from abroad.
The local History Museum, part of the Museum Complex "Iulian Antonescu" has an important collection of antique objects from ancient Dacia. The city also has an astronomical observatory, The Victor Anestin Astronomical Observatory.
Jewish community
A Jewish community was established in Bacău by the 18th century. A chevra kadisha (burial society) was founded in 1774, and in 1820 the city had 55 Jewish taxpaying heads of families. The community grew rapidly during the 19th century, reaching 3,810 people in 1859 and 7,902 in 1899, when Jews constituted 48.3% of Bacău's population.
Jewish religious, educational and charitable institutions developed alongside the community. A Talmud Torah was established in 1828, followed by a tailors' association in 1832, a mutual-aid society in 1836 and a Mishnah study society in 1851. The city's first Jewish elementary school was founded in 1863. During the late 19th century, Jews played a prominent role in Bacău's commercial and artisanal economy; in 1899, 563 of the city's commercial enterprises were Jewish-owned, while in 1901 there were 573 Jewish artisans. Bacău also became a centre of Hebrew printing.
By 1930, Bacău had 9,593 Jewish residents, representing 30.8% of the city's population, and just over half reported Yiddish as their mother tongue. The community maintained a kindergarten, separate primary schools for boys and girls, a hospital, an old-age home, an orphanage and a mikveh, as well as 25 synagogues. Bacău was also a centre of the Zionist movement. Among the city's prominent rabbis was Bezalel Ze'ev Șafran, who served in Bacău from 1905 until his death in 1929. A Hasidic centre operated at the synagogue on Leca Street.
Following the establishment of the National Legionary State and the rise of Ion Antonescu, Bacău's Jews were subjected to persecution and the confiscation of businesses and other property. After Romania entered World War II against the Soviet Union in June 1941, Jews from surrounding towns and villages were forcibly concentrated in Bacău, increasing the city's Jewish population to approximately 12,000. The community operated a kitchen that provided about 1,000 meals a day and gave financial assistance to approximately 1,000 families. Jewish men were sent to perform forced labour in Transylvania and Bessarabia, and in the spring of 1944 Jews in Bacău were compelled to dig defensive trenches as the front approached.
International relations
Twin towns/Sister cities
Caxias do Sul, Brazil (since 2017, after relationships between its citizens have developed exponentially)
People
Aaron Aaronsohn, agronomist, botanist, and Zionist activist
Gabriela Firea, journalist and politician, mayor of Bucharest
David Korner, communist militant, syndicalist, and journalist
Radu Lecca, double spy, journalist, fascist, antisemite, declared a war criminal by the communists
Doina Melinte, athlete, Olympic gold medalist
Lucrețiu Pătrășcanu, Marxist intellectual and politician
Vasile Pârvan, istoric, archaeologist, and academician
Mirela Rusu, double world champion in aerobic gymnastics
Olga Tudorache, theater and film actress, university professor
Kaynak: Wikipedia – Bacău · CC BY-SA 4.0
