București
București este capitala României, cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării.
Government administration · Romania · 0 followers
Overview
București este capitala României, cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării. Populația stabilă de 1.716.961 de locuitori (2021) face ca Bucureștiul să fie al cinsprezecelea cel mai mare oraș al Europei. Conform unor estimări ce iau în considerare persoanele fără domiciliu în oraș, sau în tranzit, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care fac parte din Zona Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 2.400.000 de locuitori.
Interested in working with us in the future?
Follow to see new jobs and posts in your feed.
No news yet.
About
București este capitala României, cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării. Populația stabilă de 1.716.961 de locuitori (2021) face ca Bucureștiul să fie al cinsprezecelea cel mai mare oraș al Europei. Conform unor estimări ce iau în considerare persoanele fără domiciliu în oraș, sau în tranzit, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care fac parte din Zona Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 2.400.000 de locuitori.
Kaynak: Wikipedia · CC BY-SA 4.0
Etimologie
La jumătatea secolului al XVII-lea, călătorul oriental Evliya Çelebi nota în memoriile sale că numele reședinței de scaun a Țării Românești se trage de la acel fiu al lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-Karis, de aici Bukris – București. În 1781, istoricul elvețian Franz Josef Sulzer considera că numele vine de la „bucurie, bucuros, a bucura”. Trei decenii mai târziu, într-o carte tipărită la Viena, se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc „bukovie”. Istoricul Adrian Majuru amintește că în limba albaneză „bukureshti” înseamnă „frumos este”. Prin etimologie populară domnitorii fanarioți au tradus toponimul prin Hilariopolis, ceea ce, în limba greacă, înseamnă „orașul veseliei”.
Istoricul român Nicolae Iorga considera că numele municipiului este legat de "moșul Bucur", de la a cărui moșie și urmași ar proveni numele de București.
Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor au pornit, în procesul lor de documentare, de la tradiția legendarului cioban Bucur, chiar dacă nu o consideră viabilă. Ea rămâne însă prima variantă preluată și cea mai des întâlnită la începutul oricărei dezbateri pe această temă. Prima consemnare a legendei lui Bucur se regăsește în monografia istoricului brașovean sas Johann Filstich, intitulată Tentamen Historiae Vallachicae, ce face referiri la o „Metropolis in Turcica Valachia (...) Bukurestum”. Mai mult, acesta vorbește despre faptul că „numele acestui oraș, cum i se zice în Țara Românească, se trage de la un schit, așezat pe un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo și avea numele de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică București”. Antroponimul de origine albaneză (bukur = „frumos”) a fost legat de unii istorici de numele Radu (radosti = „bucurie”), cu referire directă la domnitorul Radu cel Frumos. Derivarea cu sufixul „-ești” este foarte specializată, oiconimul București îi denumește strict doar pe descendenții lui Bucur, care s-au impus în comunitatea sătească.
Istorie

Preistoria
Din perioada paleolitică și cea neolitică, zona dintre râurile Dâmbovița și Colentina a fost intens locuită. Din perioada culturii Gumelnița s-au găsit așezări la Glina, Jilava, Măgurele etc. La Chitila s-a descoperit o brățără de aramă, cu capete în formă de șarpe. Până în 1800 î.Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din Epoca Bronzului și până în anul 100 î.Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, Dealul Mihai Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuințe de după retragerea aureliană din 273 d.Hr. sunt atestate în secolele III–XIII, până în Evul Mediu.
Evul Mediu
Conform unei legende populare consemnate în 1728 de cronicarul brașovean Johann Filstich, Bucureștiul ar fi fost fondat de un cioban pe nume Bucur, care ar fi întemeiat un schit și o mică așezare pe o colină nenumită. Conform altei variante mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân (1386-1418) la sfârșitul secolului al XIV-lea. Mircea își avea reședința la Curtea de Argeș, dar, pentru Mihail, fiul și asociatul său la domnie, construise o curte domnească la Târgoviște. În plus, într-o vreme când mărfurile aveau valoare nu după locul unde se produceau, ci după acela unde se vindeau, lângă Curtea de Dâmbovița se intersectau toate drumurile comerciale care legau Brașovul, dar și Moldova, de trecerea Dunării de la Giurgiu. Însuși Mircea cel Bătrân a deschis un nou drum comercial polono-lituano-muntean în 1403, odată cu privilegiul de comerț liber acordat negustorilor din Liov, toată Polonia și Lituania, care veneau cu mărfurile în Țara Românească sau treceau prin Balcani prin „Vadul Dunării” de la Giurgiu, unde domnul înălțase între 1403 și 1406 cetatea insulară Giurgiu.
Geografie

Așezare geografică și relief
Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești, la nord și Giurgiu, la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu-Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului. Istoric, se consideră că Bucureștiul a fost construit pe șapte dealuri, asemenea celor șapte coline ale Romei. Cele șapte dealuri ale Bucureștiului sunt: Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii, Dealul Cotrocenilor, Dealul Arsenalului, Dealul Filaretului, Dealul Văcărești și Colina Radu Vodă. Cu excepția Dealului Mitropoliei, restul pantelor din București sunt rezultatul eroziunii fluviale a celor două cursuri principale de apă care îl străbat.
Bucureștiul are o suprafață de 240 km², ceea ce înseamnă că orașul ocupă 0,08% din întreg teritoriul României. Altitudinea variază de la 57,1 m în zona podului de la Cățelu, în partea de sud-est a orașului, până la aproximativ 93 m în Bucureștii Noi - Mogoșoaia. Raportat la coordonatele geografice fixe, orașul București se regăsește la intersecția paralelei de 44º24′49″ (ca Belgrad, Geneva, Bordeaux și Minneapolis) cu meridianul de 26º5′48″, meridian ce străbate, de asemenea, Helsinki și Johannesburg. Orașul are o formă aproximativ rotundă, cu centrul situat la intersecția axelor imaginare nord/sud și est/vest din Piața Universității. Monumentul pentru kilometrul zero al României este plasat chiar la sud de Piața Universității, în fața Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Piața Sf. Gheorghe. Raza Bucureștiului, din Piața Universității până la periferie în toate direcțiile, variază de la 10 la 12 km.
Până de curând, regiunile din jurul Bucureștiului erau predominant rurale, dar după 1989 au început să se construiască suburbii în jurul orașului. Este de așteptat ca dezvoltarea urbană să continue, de vreme ce zona metropolitană București va deveni operațională și va incorpora alte comune și orașe din județul Ilfov și județele învecinate.
Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului București se ridică la 1.716.961 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când se înregistraseră 1.883.425 de locuitori. Acest declin se datorează sporului natural negativ, dar și deplasării populației din capitală în orașele învecinate mai mici, precum Voluntari, Buftea și Otopeni.
O estimare a Institutului Național de Statistică arăta că populația Bucureștiului la 1 ianuarie 2016 era de 2.106.144 de locuitori, adică 9,4% din populația totală a României. Dintre aceștia, 981.835 erau bărbați, iar 1.124.309 femei. Un număr semnificativ de persoane tranzitează orașul în fiecare zi, majoritatea provenind din județul Ilfov. Date neoficiale indică faptul că afluxul zilnic este atât de mare, încât în București se pot înregistra la un moment dat circa trei milioane de persoane.
Densitatea populației Bucureștiului este foarte mare, de 9.993,8 loc./km² în 2015. Acest lucru se explică prin faptul că majoritatea populației locuiește în blocuri aglomerate din perioada comunistă, dar depinde și de partea orașului: cartierele sudice au o densitate mai mare decât cele nordice. Din capitalele țărilor membre UE, doar Paris și Atena au o densitate mai mare a populației.
Doar 54% dintre bucureșteni s‑au născut în oraș. 37% dintre locuitori au venit și s‑au stabilit în București pentru și după studii, iar alți 24% datorită locului de muncă.
Față de alte orașe, Capitala are un procent mai scăzut de tineri: sunt aici 24,4% locuitori cu vârste cuprinse între 0 și 24 de ani, spre deosebire de județul Iași, de exemplu, acolo unde această categorie de populație reprezintă 33,9%. Bucureștiul recuperează însă față de alte structuri administrative când vine vorba de populația activă: 61,1% dintre locuitori au vârste cuprinse între 25 și 64 de ani, față de 52,2% în Iași. Principalul motiv este că Bucureștiul are o capacitate de atracție mai mare odată ce tinerii încep să își caute un loc de muncă. Datele furnizate de INS arată că durata medie de viață a locuitorilor municipiului București era, în anul 2015, de 77,8 ani, Capitala fiind regiunea cu cea mai mare speranță de viață din România. Un bărbat trăiește, în medie, 74,7 ani, în timp ce o femeie – 80,5 ani (față de 78,9 media națională). În 2005, durata medie de viață la nivelul Capitalei era de 74,1 ani, iar în 1995 – 70,6 ani.
Economie și infrastructură

Bucureștiul este cel mai mare centru economic al României. Regiunea București-Ilfov a contribuit în anul 2018 cu 26,6 % din PIB-ul la nivel național, respectiv 251.350 miliarde lei (54.013 miliarde euro). În București se regăsește cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României, excluzând agricultura.
Începând cu domeniul serviciilor și terminând cu construcțiile. Întreprinderile constructoare de mașini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, mașini și utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane și elicoptere, autobuze). Industrie electrotehnică, electronică, mecanică fină, optică. Întreprinderi chimice, de materiale de construcție, de prelucrare a lemnului. Bucureștiul este un important nod feroviar, rutier și aerian.
Transport

Bucureștiul este principalul nod feroviar (nouă magistrale și o cale ferată de centură de 74 km) și rutier (șapte magistrale, numeroase autogări) al țării; tot aici se află aeroporturile „Băneasa” (inaugurat în 1920 pentru traficul intern) și „Otopeni” (inaugurat în 1970 pentru traficul internațional). Metroul bucureștean are cinci linii magistrale, construite din 1974 și până în prezent, însumând circa 77 km lungime.
Transportul public
Sistemul de transport public din București este cel mai mare din România. Este compus din sistemul de metrou de 77 km operat de către Metrorex și rețeaua transportului de suprafață – autobuze (120 de linii), troleibuze (15 linii) și tramvaie (24 de linii) – operată de către STB. Adițional, există și microbuze private care fac legătura cu comunele învecinate. În 2016, RATB (vechiul STB) a avut 438 de milioane de călătorii.
Subsolul capitalei este traversat de cinci magistrale (M1, M2, M3, M4 și M5), M1 și M2 fiind cele mai mari și mai cuprinzătoare. M1 este magistrala care are conexiuni cu toate celelalte linii de metrou. Metroul reprezintă doar 5% din rețeaua de transport public și este folosit zilnic de aproape un sfert din populația zonei București-Ilfov, adică 600.000 de persoane.
Transportul rutier
Rețeaua de străzi a Capitalei cuprinde 5.340 de străzi, cu o lungime totală de 1.820 km și o suprafață totală de aproape 20.000 m². Aceasta este centrată în jurul unei serii de bulevarde de mare capacitate, care, în general, radiază din centrul orașului până la periferie. Axele principale (nord/sud, est/vest și nord-vest/sud-est) și două inele (interior și exterior) contribuie la reducerea aglomerației din trafic. Străzile în municipiu sunt de obicei înțesate în timpul orelor de vârf din cauza creșterii numărului de mașini în ultimii ani. În fiecare zi, peste un milion de vehicule circulă în interiorul orașului. Aceasta a rezultat în apariția gropilor, care acum sunt considerate ca fiind cea mai mare problemă de infrastructură a Bucureștiului. La acestea se adaugă lipsa spațiilor de parcare, dar și subdimensionarea infrastructurii pietonale.
Politică

Bucureștiul are un statut special în țară, fiind singurul oraș care nu aparține niciunui județ. Totuși, populația sa este mai numeroasă decât a oricărui județ.
Primăria administrează orașul și este condusă de un Primar General. Puterea Primăriei Generale este la fel ca a oricărui consiliu județean din România. Primarul general, Ciprian Ciucu, a fost ales la alegerile locale parțiale din 2025. Primăria Generală este responsabilă cu utilitățile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primăriile sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetățeni și consiliile locale, străzile secundare, parcuri, școli și serviciile de salubrizare.
Consiliul General al Municipiului București se compune din 55 de consilieri (conform alegerilor locale din 2024):
Ca toate celelalte consilii locale din România, consiliile sectoriale, consiliul general și primarii sunt aleși la fiecare patru ani de către locuitorii Bucureștiului. În plus, Bucureștiul are un prefect, numit de guvernul României. Prefectului nu i se permite să fie membru al unui partid politic și rolul acestuia este de a reprezenta guvernul la nivel municipal. Prefectul acționează ca o autoritate de legătură care facilitează implementarea planurilor naționale de dezvoltare și a programelor de guvernare la nivel local. Actualul Prefect al Bucureștiului este Georgiana-Alexandra Vacaru.
Împărțire administrativă
Bucureștiul este împărțit în șase sectoare, fiecare administrat de câte o Primărie de sector. Sectoarele sunt dispuse radial (și numerotate în sensul acelor de ceasornic), astfel încât fiecare să aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului. Împărțirea actuală pe sectoare a Bucureștiului este cea prevăzută de Decretul nr. 284/1979, în vigoare și în prezent.
Până în prezent, nu există un consens administrativ în legătură cu numărul de cartiere ale orașului, dar Planul Urbanistic General al Bucureștiului identifică 70 de cartiere diferite. Pe de altă parte, un studiu antropologic al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a identificat mai mult de 100.
Cultură

Viața culturală a Bucureștiului este un melanj bogat între cultura tradițională (elitistă) – reprezentată de un sector consistent de arte ale spectacolului (teatru, operă, dans și muzică), dar și de o rețea extinsă și diversă de muzee –, o cultură de masă (recreere) – reprezentată de un număr tot mai mare de festivaluri, concerte și evenimente în aer liber – și o scenă a artelor contemporane cu dezvoltare rapidă.
Clădiri emblematice
În București își au sediul Parlamentul (găzduit în Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul și Președinția României. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de cultură, precum: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învățământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, Biblioteca Națională, Biblioteca Centrală Universitară, printre altele) ș.a.m.d.
Evenimente culturale și festivaluri
O serie de festivaluri culturale se desfășoară în București pe tot parcursul anului, însă majoritatea festivalurilor au loc în iunie, iulie și august. Societatea culturală „Ateneul Român” organizează Festivalul „George Enescu” în diferite locații din București în septembrie, la fiecare trei ani. Ediția inaugurală a avut loc în 1958, iar astăzi este cel mai important festival de muzică clasică și contemporană găzduit de România, reunind interpreți și orchestre din întreaga lume. Lansat în 2010 de către Muzeul Național al Literaturii Române, Festivalul Internațional de Poezie, unul dintre cele mai importante festivaluri de gen din România, a atras în 2016 peste 100 de poeți din 30 de țări. Cel mai longeviv eveniment dedicat cărții din România, Târgul Internațional Gaudeamus, are loc tot în București și este vizitat anual de peste 125.000 de cititori. Există și festivaluri dedicate dansului, artelor vizuale (din 2005, Bucureștiul are propria bienală), dar și muzicii de orice gen, de la jazz la rock și muzică electronică. Notabile sunt Summer Well, desfășurat anual pe domeniul Știrbey din Buftea, B'Estfest și TimeShift, ambele organizate la Romexpo.
Arhitectură

Arhitectura istorică
Substanța medievală a Bucureștiului a fost de-a lungul timpului grav afectată de distrugeri și incendii. În plus, orașul a pierdut în mod tragic o serie de monumente, mai ales biserici, și în decursul campaniei de „urbanism” inițiate în secolul trecut de Nicolae Ceaușescu. Din nucleul orașului medieval de pe malurile Dâmboviței s-au păstrat vestigiile Curții Vechi (sec. XV–XVI) cu Biserica Domnească „Buna Vestire”, care datează probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (d. 1559).
Strada Lipscani, în jurul căreia se desfășoară ceea ce este considerat centrul istoric al Bucureștiului, a fost atestată pentru prima dată în 1589 sub numele de „Ulița Mare”. Numele de astăzi îl primește în 1947 de la negustorii ce comercializau mărfuri aduse de la Lipsca (astăzi Leipzig). Clădirile de pe strada Lipscani au fost ridicate preponderent în secolul al XIX-lea în stilul neoclasic și neobaroc, fiind naționalizate în anul 1948. În anii 1980, regimul comunist le-a dat în folosință unor locatari ce le-au adus într-o stare deplorabilă. Lipscaniul este una din străzile Bucureștiului care are cele mai multe obiective pe Lista monumentelor istorice (peste 30), reunite sub titulatura Ansamblul de arhitectură „Strada Lipscani”. Din 2005, zona Lipscani este doar pietonală și este în curs de restaurare. Pe lângă clădirile de secol XIX, pe strada Lipscani s-au păstrat o serie de hanuri, notabile fiind Hanul Gabroveni (cel mai vechi dintre ele și restaurat în 2014), Hanul lui Manuc (1808) și Hanul cu Tei (1833).
Secolele XVI–XVII
Mănăstirea Radu Vodă a fost ridicată pe vremea lui Alexandru al II-lea Mircea, dar a fost distrusă deja în 1595 de Sinan Pașa, pentru a fi în secolul al XVII-lea reconstruită și fortificată de către Radu Mihnea și Alexandru Coconul. Atât elementele tradiționale (planul triconc, turla pe naos), cât și pronaosul supralărgit, încununat de trei turle, sunt influențate de formele bisericii mănăstirii din Curtea de Argeș. Din ansamblul mănăstirii Mihai Vodă, ctitoria lui Mihai Viteazul, s-a păstrat doar biserica. Construcția a fost, împreună cu turnul-clopotniță din secolele XVI–XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă. Din secolul al XVI-lea datează și biserica mănăstirii Mărcuța, o ctitorie pe plan triconc cu turlă pe naos a marelui vistier Dan. În 1733 biserica a fost reînnoită și împodobită cu picturi murale, iar din 1945 până în 1957 ea a fost restaurată. Alte importante mărturii ale secolului al XVI-lea, biserica Alba-Postăvari și biserica Spirea Veche, au fost distruse în primăvara lui 1984.
Educație
Bucureștiul este un puternic centru universitar, cu 120 de licee și 33 de universități publice și private și campusuri universitare, care atrag elevi și studenți din toată țara.
În anul 2014, în București funcționau 17 unități de învățământ superior public (finanțate de stat), dintre care cele mai mari sunt Universitatea din București, Academia de Studii Economice, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Școala Națională de Studii Politice și Administrative și Universitatea Politehnica. La acestea se adaugă alte 22 de universități private, cum ar fi Universitatea Româno-Americană și Universitatea Spiru Haret, ultima fiind cea mai mare din Europa, cu peste 302.000 de studenți înscriși în 2009. Universitățile private au o reputație mixtă datorită neregulilor din procesul educațional și integrității compromise.
Primele instituții de învățământ modern au fost Academia Domnească, înființată în 1694 și reformată în 1864 pentru a forma actuala Universitate din București, și Colegiul Național Sf. Sava, ambele fiind printre cele mai prestigioase de genul lor din România. Una dintre cele mai importante universități din România și sud-estul Europei, Universitatea din București este prima instituție academică românească care a intrat în topul QS World University Rankings al celor mai bune 600 de universități din lume.
Capitala are și 378 de biblioteci (publice, municipale, universitare), iar evenimente anuale precum „Nocturna bibliotecilor” au popularizat cititul în rândul bucureștenilor. Biblioteca Națională, al cărei nou sediu a fost inaugurat în 2012, este cea mai mare din țară, dispunând de 14 săli de lectură și nu mai puțin de nouă milioane de cărți. Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” se remarcă și ea ca una dintre cele mai mari biblioteci din București. Aproape 300.000 de cititori accesează anual cele peste 2,3 milioane de volume ale bibliotecii.
Sănătate

În București, în anul 2015, la fiecare 100.000 de locuitori există 654 de medici, 90,7 medici de familie și 563,3 medici specialiști. Adițional, din datele oferite de INS, au fost identificate 1.355 de cabinete medicale de familie dintre care două sunt de stat, restul fiind în proprietate privată. Numărul total al medicilor este într-o creștere constantă în ultimii ani. Conform datelor INS, în 2013 în București lucrau 11.488 de medici, în 2014 11.904, pentru ca numărul lor să ajungă, în 2015, la 12.092.
În București sunt 93 de spitale din care 50 sunt publice. Unul dintre cele mai moderne spitale din Capitală este Spitalul Clinic Colțea, care a fost reamenajat după o investiție de 90 de milioane de dolari în 2011. Spitalul Colțea este și cel mai vechi din București, fiind înființat de spătarul Mihai Cantacuzino la 14 decembrie 1704. Spitalul actual a fost construit între 1867–1888 de arhitectul Joseph Schiffler, de origine olandeză. Astăzi, în Spitalul Colțea sunt diverse secții medicale printre care medicină internă, chirurgie generală, oncologie medicală, radioterapie, hematologie, ORL, ATI, alături de diferite laboratoare și de ambulatoriul integrat cu cabinetele de specialitate, de colective de cercetare științifică și de o bază activă de învățământ medical.
Alte spitale sau clinici din București sunt Spitalul Universitar de Urgență, Spitalul Clinic de Urgență Floreasca (ambele încadrate de Ministerul Sănătății în categoria I de competență), Institutul Clinic Fundeni, Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”, Spitalul Militar Central etc.
Personalități născute în București
Printre cele mai cunoscute persoane născute în Capitală se pot enumera:
Bibliografie
O. N. Greceanu, Bucureștii, Tipografia Cartea medicală, București, 1929;
Schmitt, O. J. Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea "Căpitanului", traducerea de Wilkeum Tauwinkl, București, editura Humanitas, 2016.
Ghiduri turistice
Arety Anastasescu (ed.): București. Ghidul străzilor, București: Stadion 1973.
Dan Berindei ș.a.: București. Ghid, București: Editura Meridiane 1963.
Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu: București. Ghid turistic, București: Editura Ed. Sport-Turism. 1980.
Sebastian Bonifaciu, Emanuel Valeriu: Bucureștii de la A la Z, Ghid, București: Editura Meridiane 1969.
Vasile Boroneant: Ghidul muzeelor, București; Editura Cinor 1992.
București. Mic îndreptar turistic, București: Editura Meridiane 1963.
București. Monografie, București: Editura Sport Turism 1985.
Raul Călinescu: Excursii în împrejurimile capitalei, București: Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport 1962.
Silvia Colfescu: București. Ghid turistic, istoric, artistic, București : Editura Vremea 2001.
Consiliul Primăriei Municipiului București (ed.): București la a 50-a aniversare a P.C.R., București 1971.
Direcția Topografică Militară (ed.): București. Ghidul străzilor, București 1991.
Gh. Graur Florescu: Popasuri în împrejurimile Bucureștilor, București: Editura Sport Turism 1983.
Florian Georgescu, și Paul I. Cernovodeanu: Muzeul de Istorie a Orașului București, București: Sfatul popular al Capitalei R.P.R. 1960.
Alexandru Ionescu, Dan Emanoil, Constantin Vlădescu: București. Ghidul străzilor, București : Ed. consiliului național pentru educație fizică și sport 1969.
Alexandru Ionescu, Constantin Kiriac (ed.): București. Ghidul străzilor, coordonare cartografie Ștefan Pandele, Mircea Vlad, București: Editura Sport Turism 1982.
Ion Iordan: Împrejurimile Bucureștilor, ghid turistic, București: Societatea R 1992.
Gheorghe Leahu: București. Arhitectură și culoare, pref. de Alexandru Balaci, București: Sport Turism 1989.
Lectură suplimentară
Bunea, Iulia. Bucureștiul paralel. Cât cheltuie STB pe campania cu vloggeri și cine s-a ocupat. Nume și cifre. Autobuzele, promovate printr-o campanie ‘fără P’ [Parallel Bucharest. How much is STB spending on the vlogger campaign and who handled it. Names and numbers. Buses, promoted through a ‘no P’ campaign]. Pagina de Media, June 20, 2022.
Grama, Emanuela. Centrul Vechi din București. Politică și patrimoniu. Iași, București, Editura Polirom, 2023, 304 p., ISBN 978-973-46-9404-4
Vezi și
Listă de personalități născute în București
Lista monumentelor istorice din București
Lista gărilor, autogărilor și a aerogărilor din București
Legături externe
Materiale media legate de București la Wikimedia Commons
La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre București
Definiția dicționarului Wikționar pentru București
Primării: Sectorul 1 Arhivat în 25 ianuarie 2007, la Wayback Machine. – Sectorul 2 – Sectorul 3 Arhivat în 13 septembrie 2008, la Wayback Machine. – Sectorul 4 – Sectorul 5 – Sectorul 6 Arhivat în 1 decembrie 2008, la Wayback Machine.
Site turistic despre București: ro.discover-bucharest.com Arhivat în 12 august 2015, la Wayback Machine.
Ce știi despre istoria Bucureștiului? | RĂSPUNSURI, 12 august 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
Lista completa a codurilor postale din București Arhivat în 9 februarie 2015, la Wayback Machine.
Bucureștiul - de la stâna lui Bucur la cetatea de scaun a lui Vlad Țepeș, 11 ianuarie 2013, Vlad Ignat, Adevărul
București, cea mai urâtă și nedezvoltată capitală europeană Arhivat în 17 august 2011, la Wayback Machine., 26 aprilie 2011, Vertical News
Bucuresti, un "batranel" simpatic, 20 septembrie 2006, Evenimentul zilei
HARTA PROVINCIALILOR care trăiesc visul bucureștean. De unde „se trage” populația Capitalei și câți bucureșteni get-beget mai sunt, 26 iunie 2013, Cristina Lica, Evenimentul zilei
Alexandru RUȘI: Internet, mon amour. Ce știați despre București ?, 26 decembrie 2010, Amos News
Resurse digitalizate despre București disponibile în Biblioteca Digitală a BCU IAȘI
Transport
Mersul Trenurilor de călători Arhivat în 2 noiembrie 2018, la Wayback Machine.
Metrorex Arhivat în 9 mai 2011, la Wayback Machine.
www.autogari.ro - Transportul rutier de persoane
Harta transportului în comun din București Arhivat în 14 martie 2013, la Wayback Machine.
Hărți
Hartă și descrieri detaliate pe Wikimapia
Harta Monumentelor Istorice din București
Imagini
Romania e frumoasă (35): imagini din Bucureștiul sub zăpadă Arhivat în 16 iunie 2013, la Wayback Machine., 15 februarie 2012, RazvanPascu.ro
Kaynak: Wikipedia – București · CC BY-SA 4.0
Etimoloji
Bükreş'in Rumence adı olan București, henüz doğrulanmamış bir kökene sahiptir. İsim, tarihteki farklı efsanelere göre prens, haydut, balıkçı, çoban veya avcı olan Bucur'un adıyla ilişkilendirir. Rumence'de bucurie kelimesi 'neşe' ('mutluluk') anlamına gelmektedir ve Daçyaca kökenli olduğuna inanılır. Bu nedenle Bükreş şehri 'neşe şehri' anlamına gelmektedir.
Tarihçe
Çok eski yerleşim yeri olduğunu gösteren arkeolojik kalıntılar olmakla beraber Bükreş (București) adına ilk defa 1459'dan kalma yazılı belgelerde rastlanmıştır. 1448-1476 arasında üç dönem tahta çıkan III. Vlad (Kazıklı Voyvoda), Eflak Devletini ve özellikle o dönemde başkent olan Tirgovişte'yi Osmanlılara karşı korumak için Bükreş Kalesi'ni yaptırdı. Ardından birçok başka yer de tahkim edilmişti. Bilhassa eline geçirdiği Müslümanları kazığa vurarak azap içinde öldürmesi sebebiyle Türkler Vlad'a Kazıklı Voyvoda derlerdi.
Fatih Sultan Mehmet, Vlad'ın bu katliamları üzerine 1462'de Eflak üzerine büyük bir sefer düzenledi. Bir ay süren hareket neticesinde Eflak, Osmanlıların mümtaz bir eyaleti hâline geldi. Böylece Osmanlı idaresine giren Bükreş, hızla gelişerek Eflak'ın başlıca ekonomi merkezi oldu. 1659'da başkent yapıldı. Kürkçüler sokağı ve Eyerciler sokağı gibi bazı sokak isimleri şehirde loncaların kurulduğunu göstermektedir.
Eflak ve Boğdan, Romanya Prensliğini oluşturmak üzere birleştirildi ve 1862 yılında, Bükreş yeniden ülkenin başkenti oldu; 1881 yılında, 19. yüzyılın ikinci yarısında I. Carol altında Romanya'nın yeniden ilan Krallığı'nın siyasi merkezi haline geldi. Bu yüzyılda kentin nüfusu önemli ölçüde artmıştır ve kentsel gelişmede yeni bir dönem başlamıştır. Bu dönemde, gaz aydınlatmasında, tramvaylar ve sınırlı elektrifikasyon getirilmiştir.
18. yüzyıldan başlayarak Bükreş'e mahallî prensler yerine İstanbul'daki Fenerli Rumlardan seçilen yöneticiler yollandı. 1821'de Tudor Vladimirescu önderliğinde başlayan ayaklanma sonucunda, Fener yönetimine son verildi. 1859'daki ayaklanmadan sonra da Eflak ve Boğdan birleşti ve 1862'de de Bükreş Romanya'nın başkenti ilan edildi. 1877-1878 Osmanlı-Rus Savaşı sonunda Romanya tamamen ayrıldı.
Romanya'da komünizmin kurulmasının ardından, şehir büyümeye devam etti. Çoğu kule bloklarına hakim olan yeni ilçeler inşa edildi. Nikolay Çavuşesku liderliği (1965-1989) sırasında şehrin tarihi bölümlerinin çoğu yıkıldı. 4 Mart 1977'te kentin 135 km (83.89 mil) uzağında, Vrancea merkezli olarak bir deprem meydana geldi ve 1500 kişinin ölümüne ve şehrin tarihi merkezinde fazla hasara yol açtı.
Yönetim
Sektör 1 (nüfus 227.717): Dorobanți, Băneasa, Aviației, Pipera, Aviatorilor, Primăverii, Romană, Victoriei, Herăstrău Park, Bucureștii Noi, Dămăroaia, Strǎulești, Grivița, 1 Mai, Băneasa Forest, Pajura, Domenii, Chibrit
Sektör 2 (nüfus 357.338): Pantelimon, Colentina, Iancului, Tei, Floreasca, Moșilor, Obor, Vatra Luminoasă, Fundeni, Plumbuita, Ștefan cel Mare, Baicului
Sektör 3 (nüfus 399.231): Vitan, Dudești, Titan, Centrul Civic, Dristor, Lipscani, Muncii, Unirii
Sektör 4 (nüfus 300.331): Berceni, Olteniței, Giurgiului, Progresul, Văcărești, Timpuri Noi, Tineretului
Sektör 5 (nüfus 288.690): Rahova, Ferentari, Giurgiului, Cotroceni, 13 Septembrie, Dealul Spirii
Sektör 6 (nüfus 371.060): Giulești, Crângași, Drumul Taberei, Militari, Grozăvești (Regie olarak da bilinir), Ghencea
Popüler kültürde
Bükreş Günleri, Mustafa Balel, Eylül Yayınları, 1985
Kaynak: Wikipedia – Bükreş · CC BY-SA 4.0
Etymology
The Romanian name București has an unverified origin. Tradition connects the founding of Bucharest with the name of Bucur, who was a prince, an outlaw, a fisherman, a shepherd or a hunter, according to different legends. In Romanian, the word stem bucurie means 'joy' ('happiness'), hence the city Bucharest means 'city of joy'.
Other etymologies are given by early scholars, including the one of an Ottoman traveller, Evliya Çelebi, who claimed that Bucharest was named after a certain "Abu-Kariș", from the tribe of "Bani-Kureiș". In 1781, Austrian historian Franz Sulzer claimed that it was related to bucurie (joy), bucuros (joyful), or a se bucura (to be joyful), while an early 19th-century book published in Vienna assumed its name to be derived from "Bukovie", a beech forest. In English, the city's name was formerly rendered as Bukarest. A native or resident of Bucharest is called a "Bucharester" (Romanian: bucureștean).
History
Bucharest's history alternated periods of development and decline from the early settlements in antiquity until its consolidation as the national capital of Romania late in the 19th century. First mentioned as the 'Citadel of București' in 1459, it became the residence of the ruler of Wallachia, Voivode Vlad the Impaler.
The Old Princely Court (Curtea Veche) was erected by Mircea Ciobanul in the mid-16th century. Under subsequent rulers, Bucharest was established as the summer residence of the royal court. During the years to come, it competed with Târgoviște on the status of capital city after an increase in the importance of Southern Muntenia brought about by demands of the suzerain power – the Ottoman Empire.
Bucharest finally became the permanent location of the Wallachian court after 1698, starting with the reign of Constantin Brâncoveanu. The city was partly destroyed by natural disasters and rebuilt several times, in the following 200 years.
The Ottomans appointed Greek christian administrators (Phanariotes) to run the town (Ottoman Turkish: بكرش, romanized: Bukreş) from the 18th century. The 1821 Wallachian uprising initiated by Tudor Vladimirescu led to the end of the Phanariotes' rule in Bucharest.
In 1813–14 the city was hit by the Caragea's plague. The city was wrested from Ottoman influence and occupied at several intervals by the Habsburg monarchy (1716, 1737, 1789) and Imperial Russia (three times between 1768 and 1806). It was placed under Russian administration between 1828 and the Crimean War, with an interlude during the Bucharest-centred 1848 Wallachian revolution. Later, an Austrian garrison took possession after the Russian departure (remaining in the city until March 1857). On 23 March 1847, a fire consumed about 2,000 buildings, destroying a third of the city.
Geography

General
The city is situated on the banks of the Dâmbovița River, which flows into the Argeș River, a tributary of the Danube. Several lakes – the most important of which are Lake Herăstrău, Lake Floreasca, Lake Tei, and Lake Colentina – stretch across the northern parts of the city, along the Colentina River, a tributary of the Dâmbovița. In addition, in the centre of the capital is a small artificial lake – Lake Cișmigiu – surrounded by the Cișmigiu Gardens. These gardens have a rich history, having been frequented by poets and writers. Opened in 1847 and based on the plans of German architect Carl F.W. Meyer, the gardens are the main recreational facility in the city centre.
Bucharest parks and gardens also include Herăstrău Park, Tineretului Park and the Botanical Garden. Herăstrău Park is located in the northern part of the city, around Lake Herăstrău, and includes the site of the Village Museum. Grigore Antipa Museum is also near in the Victoriei Square. One of its best known locations are Hard Rock Cafe Bucharest and Berăria H (one of the largest beer halls in Europe). Tineretului Park was created in 1965 and designed as the main recreational space for southern Bucharest. It contains a Mini Town which is a play area for kids. The Botanical Garden, located in the Cotroceni neighbourhood a bit west of the city centre, is the largest of its kind in Romania and contains over 10,000 species of plants (many of them exotic); it originated as the pleasure park of the royal family. Besides them, there are many other smaller parks that should be visited, some of them being still large. Alexandru Ioan Cuza Park, Kiseleff Park, Carol Park, Izvor Park, Grădina Icoanei, Circului Park and Moghioroș Park are a few of them. Other large parks in Bucharest are: National Park, Tei Park, Eroilor Park and Crângași Park with Morii Lake.
Climate
Bucharest has a humid continental climate (Dfa), with hot, humid summers and cold, snowy winters. Owing to its position on the Romanian Plain, the city's winters can get windy, though some of the winds are mitigated due to urbanization. Winter temperatures often dip below 0 °C (32 °F), sometimes even to −10 °C (14 °F). While the city's climate is characterised by these typical patterns, more immediate seven-day weather forecasts are routinely issued by regional meteorological services. In summer, the average high temperature is 29.8 °C (85.6 °F) (the average for July and August). Temperatures frequently reach 35 to 40 °C (95 to 104 °F) in midsummer in the city centre. Although average precipitation in summer is moderate, occasional heavy storms occur. During spring and autumn, daytime temperatures vary between 17 and 22 °C (63 and 72 °F), and precipitation during spring tends to be higher than in summer, with more frequent yet milder periods of rain.
Government

Administration
Bucharest has a unique status in Romanian administration, since it is the only municipal area that is not part of a county. Its population, however, is larger than that of any other Romanian county, hence the power of the Bucharest General Municipality (Primăria Generală), which is the capital's local government body, is the same as any other Romanian county council.
The Municipality of Bucharest, along with the surrounding Ilfov County, is part of the București – Ilfov development region project, which is equivalent to NUTS-II regions in the European Union and is used both by the EU and the Romanian government for statistical analysis, and to co-ordinate regional development projects and manage funds from the EU. The Bucharest-Ilfov development region is not, however, an administrative entity yet.
The city government is headed by a general mayor (Primar General). Since 19 December 2025, this is Ciprian Ciucu of the PNL. Decisions are approved and discussed by the capital's General Council (Consiliu General) made up of 55 elected councilors. Furthermore, the city is divided into six administrative sectors (sectoare), each of which has its own 27-seat sectoral council, town hall, and mayor. The powers of the local government over a certain area are, therefore, shared both by the Bucharest municipality and the local sectoral councils with little or no overlapping of authority. The general rule is that the main capital municipality is responsible for citywide utilities such as the water and sewage system, the overall transport system, and the main boulevards, while sectoral town halls manage the contact between individuals and the local government, secondary streets and parks maintenance, schools administration, and cleaning services.
The six sectors are numbered from one to six and are disposed radially so that each one has under its administration a certain area of the city centre. They are numbered clockwise and are further divided into sectoral quarters (cartiere) which are not part of the official administrative division:
Demographics
As per the 2021 census, 1,716,961 inhabitants lived within the city limits, a decrease from the figure recorded at the 2011 census. This decrease is due to low natural increase, but also to a shift in population from the city itself to its smaller satellite towns such as Popești-Leordeni, Voluntari, Chiajna, Bragadiru, Pantelimon, Buftea and Otopeni. In a study published by the United Nations, Bucharest placed 19th among 28 cities that recorded sharp declines in population from 1990 to the mid-2010s. In particular, the population fell by 3.77%.
The city's population, according to the 2002 census, was 1,926,334 inhabitants, or 8.9% of the total population of Romania. A significant number of people commute to the city every day, mostly from the surrounding Ilfov County, but official statistics regarding their numbers do not exist.
Bucharest's population experienced two phases of rapid growth. The first began in the late 19th century when the city was consolidated as the national capital and lasted until the Second World War; the second spanned the Ceaușescu years (1965–1989), when a massive urbanization campaign was launched and many people migrated from rural areas to the capital. At this time, due to Ceaușescu's decision to ban abortion and contraception, natural increase was also significant.
Bucharest is a city of high population density: 8,260/km2 (21,400/sq mi), as most of the populace lives in high-density communist era apartment blocks (blocuri). However, this also depends on the part of the city: the southern boroughs have a higher density than the northern ones. Of the capital cities of countries in the European Union, only Paris and Athens have a higher population density (see List of European Union cities proper by population density). In addition to blocks of flats built during the communist era, there are also older ones that survived the Second World War, as well as newer ones built in the 1990s and in the 21st century. Although apartment buildings are strongly associated with the communist era, such housing schemes were first constructed in Bucharest in the 1920s.
Economy

Bucharest is the centre of the Romanian economy and industry, accounting for around 24% (2017) of the country's GDP and about one-quarter of its industrial production, while being inhabited by 9% of the country's population. Almost one-third of national taxes is paid by Bucharest's citizens and companies. The living standard in the Bucharest–Ilfov region was 145% of the EU average in 2017, according to GDP per capita at the purchasing power parity standard (adjusted to the national price level).
The Bucharest area surpassed, on comparable terms, European metropolitan areas such as Budapest (139%), Madrid (125%), Berlin (118%), Rome (110%), Lisbon (102%), and Sofia (79%), and more than twice the Romanian average. After relative stagnation in the 1990s, the city's strong economic growth has revitalised infrastructure and led to the development of shopping malls, residential estates, and high-rise office buildings. In January 2013, Bucharest had an unemployment rate of 2.1%, significantly lower than the national unemployment rate of 5.8%.
Bucharest's economy is centred on industry and services, with services particularly growing in importance in the past 10 years. The headquarters of 186,000 firms, including nearly all large Romanian companies, are located in Bucharest. An important source of growth since 2000 has been the city's rapidly expanding property and construction sector. Bucharest is also Romania's largest centre for information technology and communications and is home to several software companies operating offshore delivery centres. Romania's largest stock exchange, the Bucharest Stock Exchange, which was merged in December 2005 with the Bucharest-based electronic stock exchange Rasdaq, plays a major role in the city's economy.
Malls and large shopping centres have been built since the late 1990s, such as Băneasa Shopping City, AFI Palace Cotroceni, Mega Mall, București Mall, ParkLake Shopping Centre, Sun Plaza, Promenada Mall and longest Unirea Shopping Centre. Bucharest has over 20 malls as of 2019.
Transport

Bucharest is crossed by two major international routes: Pan-European transport corridor IV and IX.
Public transport
Bucharest's public transport system is the largest in Romania and one of the largest in Europe. It is made up of the Bucharest Metro, run by Metrorex, as well as a surface transport system run by STB (Societatea de Transport București, previously known as the RATB), which consists of buses, trams, trolleybuses, and light rail. In addition, a private minibus system operates there. As of 2007, a limit of 10,000 taxicab licences was imposed.
The Bucharest Metro consists of five lines (M1, M2, M3, M4, and M5) ran by Metrorex, and is one of the fastest ways to get around the city. The oldest metro line is M1, which was opened in 1979. The newest metro line is M5, which was opened in 2020. A sixth metro line, M6 line, is currently under construction.
Railways
It is the hub of Romania's national railway network, run by Căile Ferate Române. The main railway station is Gara de Nord ('North Station'), which provides connections to all major cities in Romania, as well as international destinations: Belgrade, Sofia, Varna, Chișinău, Kyiv, Chernivtsi, Lviv, Thessaloniki, Vienna, Budapest, Istanbul, etc.
The city has five other railway stations run by CFR, of which the most important are Basarab (adjacent to North Station), Obor, Băneasa, and Progresul. These are in the process of being integrated into a commuter railway serving Bucharest and the surrounding Ilfov County. Seven main lines radiate out of Bucharest.
The oldest railway station in Bucharest is Filaret, inaugurated in 1869. In 1960, the communist government turned it into a bus terminal.
Air
Henri Coandă International Airport (IATA: OTP, ICAO: LROP), located 16.5 km (10.3 mi) north of the Bucharest city centre, in the town of Otopeni, Ilfov. It is the busiest airport in Romania, in terms of passenger traffic: 12,807,032 in 2017.
Culture

Bucharest has a growing cultural scene, in fields including the visual arts, performing arts, and nightlife. Unlike other parts of Romania, such as the Black Sea coast or Transylvania, Bucharest's cultural scene has no defined style, and instead incorporates elements of Romanian and international culture.
Landmarks
Bucharest has landmark buildings and monuments. Perhaps the most prominent of these is the Palace of the Parliament, built in the 1980s during the rule of Communist dictator Nicolae Ceaușescu. The largest Parliament building in the world, the palace houses the Romanian Parliament (the Chamber of Deputies, and the Senate), as well as the National Museum of Contemporary Art. The building boasts one of the largest convention centres in the world.
Another landmark in Bucharest is Arcul de Triumf ("The Triumphal Arch"), built in its current form in 1935 and modelled after the Arc de Triomphe in Paris. A newer landmark of the city is the Memorial of Rebirth, a stylised marble pillar unveiled in 2005 to commemorate the victims of the Romanian Revolution of 1989, which overthrew Communism. The abstract monument sparked controversy when it was unveiled, being dubbed with names such as 'the olive on the toothpick' (măslina-n scobitoare), as many argued that it does not fit in its surroundings and believed that its choice was political.
The Romanian Athenaeum building is considered a symbol of Romanian culture and since 2007 has been on the list of the Label of European Heritage sites. It was built between 1886 and 1888 by the architect Paul Louis Albert Galeron, through public funding.
InterContinental Bucharest is a high-rise five-star hotel near University Square and is also a landmark of the city. The building is designed so that each room has a unique panorama of the city.
House of the Spark (Casa Scânteii) is a replica of the Lomonosov Moscow State University. This edifice, built in the characteristic style of the large-scale Soviet projects, was intended to be representative of the new political regime and to assert the superiority of the Communist doctrine. Construction started in 1952 and was completed in 1957, a few years after Stalin's death in 1953. Popularly known as Casa Scânteii ('House of the Spark') after the name of the official gazette of the Central Committee of the Romanian Communist Party, Scânteia, it was made for the purpose of bringing together under one roof all of Bucharest's official press and publishing houses. It is the only building in Bucharest featuring the Hammer and Sickle, the Red Star and other communist insignia carved into medallions adorning the façade.
Architecture

The city centre is a mixture of medieval, neoclassical, Art Deco, and Art Nouveau buildings, as well as 'neo-Romanian' buildings dating from the beginning of the 20th century and a collection of modern buildings from the 1920s and 1930s. The mostly utilitarian Communist-era architecture dominates most southern boroughs. Recently built contemporary structures such as skyscrapers and office buildings complete the landscape.
Historical architecture
Of the city's medieval architecture, most of what survived into modern times was destroyed by communist systematization, fire, and military incursions. Some medieval and renaissance edifices remain, the most notable are in the Lipscani area. This precinct contains notable buildings such as Manuc's Inn (Hanul lui Manuc) and the ruins of the Old Court (Curtea Veche); during the late Middle Ages, this area was the heart of commerce in Bucharest. From the 1970s onwards, the area went through urban decline, and many historical buildings fell into disrepair. In 2005, the Lipscani area was restored.
To execute a massive redevelopment project during the rule of Nicolae Ceaușescu, the government conducted extensive demolition of churches and many other historic structures in Romania. According to Alexandru Budișteanu, former chief architect of Bucharest, "The sight of a church bothered Ceaușescu. It didn't matter if they demolished or moved it, as long as it was no longer in sight". Nevertheless, a project organised by Romanian engineer Eugeniu Iordăchescu was able to move many historic structures to less-prominent sites and save them.
The city centre has retained architecture from the late 19th and early 20th centuries, particularly the interwar period, which is often seen as the 'golden age' of Bucharest architecture. During this time, the city grew in size and wealth, therefore seeking to emulate other large European capitals such as Paris. Much of the architecture of the time belongs to a Modern (rationalist) Architecture current, led by Horia Creangă and Marcel Iancu.
Education

Overall, 159 faculties are in 34 universities. Sixteen public universities are in Bucharest, the largest of which are the University of Bucharest, the Politehnica University of Bucharest, the Bucharest University of Economic Studies, the Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Technical University of Civil Engineering, the National University of Political Studies and Public Administration, and the University of Agronomic Sciences and Veterinary Medicine of Bucharest.
These are supplemented by nineteen private universities, such as the Romanian-American University. Private universities, however, have a mixed reputation due to irregularities.
In the 2020 QS World University Rankings, from Bucharest, only the University of Bucharest was included in the top universities of the world. The Politehnica University disappeared from the ranking. Also, in recent years, the city has had increasing numbers of foreign students enrolling in its universities.
The first modern educational institution was the Princely Academy from Bucharest, founded in 1694 and divided in 1864 to form the present-day University of Bucharest and the Saint Sava National College, both of which are among the most prestigious of their kind in Romania.
Over 450 public primary and secondary schools are in the city, all of which are administered by the Bucharest Municipal Schooling Inspectorate. Each sector also has its own Schooling Inspectorate, subordinated to the municipal one.
Bucharest is also home to many scientific sections of the Romanian Academy.
Media
The city is well-served by a modern landline and mobile network. Offices of Poșta Română, the national postal operator, are spread throughout the city, with the central post office (Romanian: Oficiul Poștal București 1) located at 12 Matei Millo Street. Public telephones are located in many places and are operated by Telekom Romania, a subsidiary of Deutsche Telekom and successor of the former monopoly Romtelecom.
Bucharest is the headquarters of most national television networks and national newspapers, radio stations and online news websites. The largest daily newspapers in Bucharest include Evenimentul Zilei, Jurnalul Național, Cotidianul, România Liberă, and Adevărul, while the biggest news websites are HotNews (with English and Spanish versions), Ziare.com, and Gândul. During the rush hours, tabloid newspapers Click!, Libertatea, and Cancan are popular for commuters.
Several newspapers and media publications are based in House of the Free Press (Casa Presei Libere), a landmark of northern Bucharest, originally named Casa Scânteii after the Communist Romania-era official newspaper Scînteia. The House of the Free Press is not the only Bucharest landmark that grew out of the media and communications industry. Palatul Telefoanelor ("The Telephone Palace") was the first major modernist building on Calea Victoriei in the city's centre, and the massive, unfinished communist-era Casa Radio looms over a park a block away from the Opera.
English-language newspapers became available in the early 1930s and reappeared in the 1990s. The two daily English-language newspapers are the Bucharest Daily News and Nine O' Clock; several magazines and publications in other languages are available, such as the Hungarian-language daily Új Magyar Szó.
Observator Cultural covers the city's arts, and the free weekly magazines Șapte Seri ("Seven Evenings") and B24FUN, list entertainment events. The city is home to the intellectual journal Dilema veche and the satire magazine Academia Cațavencu.
Healthcare

One of the most modern hospitals in the capital is Colțea that has been re-equipped after a 90-million-euro investment in 2011. It specialises in oncological and cardiac disorders. It was built by Mihai Cantacuzino between 1701 and 1703, composed of many buildings, each with 12 to 30 beds, a church, three chapels, a school, and doctors' and teachers' houses.
Another conventional hospital is Pantelimon, which was established in 1733 by Grigore II Ghica. The surface area of the hospital land property was 400,000 m2 (4,305,564 sq ft). The hospital had in its inventory a house for infectious diseases and a house for persons with disabilities.
Other hospitals or clinics are Bucharest Emergency Hospital, Floreasca Emergency Clinic Hospital, Bucharest University Emergency Hospital, and Fundeni Clinical Institute or Biomedica International and Euroclinic, which are private.
Sports

Football is the most widely followed sport in Bucharest, with the city having numerous club teams, including, most notably, Steaua București, Dinamo București, Rapid București and FCSB.
Arena Națională, a new stadium inaugurated on 6 September 2011, hosted the 2012 Europa League Final and has a 55,600-seat capacity, making it one of the largest stadiums in Southeastern Europe and one of the few with a roof.
Sport clubs have formed for handball, water polo, volleyball, rugby union, basketball and ice hockey. The majority of Romanian track and field athletes and most gymnasts are affiliated with clubs in Bucharest. The largest indoor arena in Bucharest is the Romexpo Dome with a seating capacity of 40,000. It can be used for boxing, kickboxing, handball and tennis.
Bucharest hosted annual races along a temporary urban track surrounding the Palace of the Parliament, called Bucharest Ring. The Bucharest City Challenge race hosted FIA GT, FIA GT3, British F3, and Logan Cup races. Since 2009, Bucharest has the largest Ferrari Shop in Eastern Europe and the 2nd largest in Europe after Milan shop.
The capital also hosted the international tennis tournaments WTA Bucharest Open and ATP Romanian Open. Ice hockey games are held at the Mihai Flamaropol Arena, which holds 8,000 spectators. Rugby games are held in different locations, but the most modern stadium is Arcul de Triumf Stadium, which is also home to the Romanian national rugby team.
Bucharest hosted the UEFA Euro 2020 championship at the Arena Națională or Bucharest National Arena. The championship took place in 2021, being postponed due to the outbreak of the COVID-19 pandemic.
Twin towns – sister cities
In addition, Bucharest has a partnership with:
Places of interest
Bucharest has landmark buildings and monuments. Perhaps the most prominent of these is the Palace of the Parliament, built in the 1980s during the rule of Communist dictator Nicolae Ceaușescu. The largest Parliament building in the world, the palace houses the Romanian Parliament (the Chamber of Deputies, and the Senate), as well as the National Museum of Contemporary Art. The building boasts one of the largest convention centres in the world.
Another landmark in Bucharest is Arcul de Triumf ("The Triumphal Arch"), built in its current form in 1935 and modelled after the Arc de Triomphe in Paris. A newer landmark of the city is the Memorial of Rebirth, a stylised marble pillar unveiled in 2005 to commemorate the victims of the Romanian Revolution of 1989, which overthrew Communism. The abstract monument sparked controversy when it was unveiled, being dubbed with names such as 'the olive on the toothpick' (măslina-n scobitoare), as many argued that it does not fit in its surroundings and believed that its choice was political.
The Romanian Athenaeum building is considered a symbol of Romanian culture and since 2007 has been on the list of the Label of European Heritage sites. It was built between 1886 and 1888 by the architect Paul Louis Albert Galeron, through public funding.
InterContinental Bucharest is a high-rise five-star hotel near University Square and is also a landmark of the city. The building is designed so that each room has a unique panorama of the city.
House of the Spark (Casa Scânteii) is a replica of the Lomonosov Moscow State University. This edifice, built in the characteristic style of the large-scale Soviet projects, was intended to be representative of the new political regime and to assert the superiority of the Communist doctrine. Construction started in 1952 and was completed in 1957, a few years after Stalin's death in 1953. Popularly known as Casa Scânteii ('House of the Spark') after the name of the official gazette of the Central Committee of the Romanian Communist Party, Scânteia, it was made for the purpose of bringing together under one roof all of Bucharest's official press and publishing houses. It is the only building in Bucharest featuring the Hammer and Sickle, the Red Star and other communist insignia carved into medallions adorning the façade.
Kaynak: Wikipedia – Bucharest · CC BY-SA 4.0
