
Buzău
Buzău este municipiul de reședință al județului cu același nume din România.
Government administration · Romania · 0 followers
Overview
Buzău este municipiul de reședință al județului cu același nume din România. Se află în regiunea istorică Muntenia; în Câmpia Buzăului[*]; și la o altitudine de 95 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 81,78 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 103.481 de locuitori. Este al optsprezecelea oraș ca populație din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată.
Interested in working with us in the future?
Follow to see new jobs and posts in your feed.
No news yet.
About
Buzău este municipiul de reședință al județului cu același nume din România. Se află în regiunea istorică Muntenia; în Câmpia Buzăului[*]; și la o altitudine de 95 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 81,78 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 103.481 de locuitori. Este al optsprezecelea oraș ca populație din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată.
Kaynak: Wikipedia · CC BY-SA 4.0
Etimologie
Etimologia numelui „Buzău” s-a aflat în interesul mai multor lingviști români și străini, precum și istorici. Numele sau rădăcina purtată de râu și de oraș, amândouă relevante, se regăsește în mai multe derivate pe cuprinsul României și la sud de Dunăre, însă mai puțin cunoscute: nume de pârâuri, sate, forme de relief. Potrivit lingvistului Constantin Dominte, trebuie precizat că, în mod evident, numele a aparținut prima dată cursului de apă și apoi localității construite în apropierea sa, fiind un fenomen general întâlnit și în alte părți ale țării sau în alte continente.
Dacă în cazul unor nume de râuri imporante ca Siret, Prut, Olt sau Mureș proveniența este autohtonă, fiind atestate în surse grecești și latine, în cazul râului Buzău acest lucru nu este cunoscut. Istoricul și arheologul Vasile Pârvan a crezut că l-a găsit atestat într-un document grecesc, unde apare sub forma Μουσεος (Mouseos) într-un document în limba greacă din anul 376 e.n., ce făcea referire la martiriul lui Sava Gotul. Pornind de la această denumire, istoricul considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcrisă greșit în greacă (Μπ se pronunță B, iar textul antic a omis litera π). El a emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac Buzes, la care s-a adăugat sufixul -eu, formă a vechiului -aios (greco-latin). Numele grecesc duce la concluzia că este un nume foarte vechi, în rândul celorlalte râuri mari din România, și aparținând limbii geților, populație din Câmpia Dunării din familia tracilor. De asemenea ar putea fi pus în legătură cu termenul „buză”, existent și în limba albaneză, limbă înrudită cu aceea a strămoșilor preromani ai românilor.
Însă neconcordanța dintre inițiala numelui actual (b-) și a celui atestat în text (m-), inexplicabilă prin evoluția fonetică, poate fi considerată, la migrare, o transcriere greșită sau o eroare grafică a unui copist, problemă deloc izolată. Însă drept contraargument la interpretarea numelui ca autohton stă imposibilitatea de a explica legătura dintre numele unei părți a corpului uman și acela al unui râu, deși există alte cazuri de termeni geografici, dar generici, nu toponimici, obținuți prin metaforă sau comparație în multe culturi: cap („promontoriu”, în rusă nos „nas”), limbă [de pământ], ochi [de apă], picior („pe-un picior de plai...”), spinare [de deal], gură [a unui râu], brațe etc. După Dominte, o eventuală apropiere buză – Buzău este exclusă din cadrul relațiilor de acest gen.
Istorie

Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.
Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă cu numeroase lupte și invazii ce au avut loc în oraș și în jurul său, începând cu cele cauzate de participarea lui Mihai Viteazul la Războiul cel Lung și sfârșind cu cele suferite cu ocazia Revoluției din 1821. Au avut loc și dezastre naturale (epidemii, cutremure) și toate acestea au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.
Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. A fost construit și Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, la capătul unei perioade în care a apărut și s-a dezvoltat o industrie, iar orașul a devenit nod feroviar în 1870–1880. Au apărut școli (Seminarul Teologic în 1836, Colegiul B. P. Hasdeu în 1867), s-au interpretat spectacole de teatru (începând cu 1852), Teatrul Moldavia fiind construit în 1898 și utilizat în prima jumătate a secolului următor drept principală sală de spectacole, unde au evoluat artiști ca George Enescu, C.I. Nottara și Nae Leonard. În oraș au locuit și activat pentru scurte perioade de timp Ion Luca Caragiale și Constantin Brâncuși.
În timpul Primului Război Mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane după jumătatea lui decembrie 1916, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova Occidentală. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. Perioada interbelică a adus primele întreceri sportive (fotbal și box) și apariția întreprinderii „Metalurgica”, o afacere privată care a fost naționalizată ulterior de comuniști și continuă și astăzi ca parte a unui grup de firme private.
Geografie

Municipiul Buzău este situat în zona centrală a județului, la 100 km de București, în sud-estul României, și ocupă o suprafață totală de 81,3 km2. Municipiul se află la cotul Subcarpaților de Curbură, la confluența drumurilor între trei mari provincii românești: Muntenia, Transilvania și Moldova. Râul Buzău, pe al cărui mal drept se află, formează limita nordică a orașului. Forma orașului este alungită, orașul fiind mai mare de-a lungul râului. Buzăul ocupă altitudini de la 101 metri în nord-vest, în apropierea dealurilor, până la 88 metri în apropierea râului, media fiind de 95 de metri (cât este și altitudinea în centrul orașului, în Piața Dacia). Astfel, Buzău este un oraș aflat într-un relief plat, cu o diferență de altitudine de 10 metri de-a lungul unei linii de 4 km.
Hidrografie
Râul Buzău constituie limita nordică a orașului. Râul a format și un bazin subteran pe care îl alimentează permanent cu apă. Apele subterane constituie sursă de apă potabilă pentru oraș, dar excedentul lor duce la formarea la sud de oraș, pe teritoriul administrativ al municipiului, dar și al comunelor vecine Costești, Stâlpu și Țintești, de mici izvoare ce udă niște mlaștini, din care izvorăște Călmățuiul.
Climă
Precipitațiile anuale sunt de 500 mm și zăpada, iarna, poate ajunge până la 30 cm. Râul Buzău are fluctuații de debit frecvente. În special primăvara, la topirea zăpezilor în zona de munte a bazinului acestuia, apele râului cresc. Orașul a fost construit departe de o albie majoră adâncă, astfel că râul nu inundă orașul. La inundațiile din 2005 din România, apele râului au avariat grav podul aflat la marginea nordică a orașului, dar nu au produs pagube în oraș, întrucât malul său drept este regularizat prin îndiguiri de mal, și imediat în amonte de Buzău se află barajul Cândești. Cu toate acestea, autoritățile constată că strategia de apărare împotriva inundațiilor nu acoperă complet și sectorul de centură a orașului, porțiune din DN2, aflat în apropierea râului.
Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Buzău se ridică la 103.481 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 115.494 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,87%), cu o minoritate de romi (3,57%), iar pentru 14,39% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,84%), iar pentru 15,65% nu se cunoaște apartenența confesională.
Comunități etnice
Principala minoritate etnică din oraș o constituie romii.
De-a lungul istoriei, au existat în Buzău și alte comunități etnice, astăzi aproape dispărute. Cele care au lăsat cea mai importantă amprentă asupra orașului au fost evreii și bulgarii.
Romii
Așezați de către episcopia ortodoxă, după constituirea ei în secolul al XVI-lea, pe moșia sa de la nord-vest de târgul Buzăului, în satele Simileasca și Iorguleasca, romii au trăit sute de ani ca sclavi, lucrând pământul episcopiei. După eliberarea lor și reorganizarea administrativă din secolul al XIX-lea, satul Simileasca a devenit reședință de comună, dar în 1968 a fost integrat administrativ cu Buzăul. Comunitatea romilor este încă dispusă compact în această zonă, și își conservă identitatea, dar liderii ei consideră că romii din alte zone ale orașului, care nu mai vorbesc limba poporului lor, acceptă asimilarea de către românii majoritari, declarându-se români la recensăminte. Comunitatea se confruntă cu sărăcie endemică, cu analfabetism ridicat, cu lipsa calificărilor profesionale și cu abandonul școlar, fiind expusă riscului de permanentizare a statutului de masă de manevră electorală. Mulți dintre romi au plecat în străinătate, cu precădere în țările nordice. Există însă și proiecte derulate de primărie pentru îmbunătățirea situației, școala nr. 14, aflată în zonă, fiind epicentrul acestor acțiuni. Aceeași școală publică prin eforturile elevilor și o revistă școlară bilingvă, în română și romani, care promovează integrarea romilor.
Politică și administrație
Municipiul Buzău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 23 consilieri. Primarul, Constantin Toma, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 2016. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Buzăul nu are subdiviziuni administrative, dar autoritățile locale își dirijează proiectele și strategiile ținând cont de o diviziune informală pe cartiere. În Strategia 2014–2020, erau identificate următoarele cartiere ale Buzăului: Centru, Micro 12/Indepenedenței, Marghiloman, Dorobanți, Nicolae Bălcescu, Simileasca, Micro 14, Poștă, Mihai Viteazul, Pod Horticolei, Luceafărul, Broșteni și Zona Industrială.
Rolul administrativ al Buzăului este acela de reședință a județului Buzău, motiv pentru care aproape toate serviciile publice la nivel de județ își au sediul aici. În plus, la nivel național, Buzăul găzduiește comandamentul Diviziei 2 Infanterie „Getica” (fosta armată a II-a), una dintre cele trei divizii ce compun Forțele Terestre Române, precum și trei batalioane din subordinea acesteia – unul de geniu, unul de comunicații și informatică și încă unul de logistică, iar în apropierea orașului, la Boboc se află o școală de aplicații pentru aviație.
Cea mai înaltă instanță judecătorească ce funcționează în oraș este Tribunalul Buzău, cu jurisdicție asupra întregului județ. În circumscripția acestui tribunal se află cele patru judecătorii din județ, dintre care una, Judecătoria Buzău, își are sediul în oraș și acoperă municipiul și alte 34 de comune din jur, având astfel cea mai mare jurisdicție dintre judecătoriile din județ. Instanța superioară acestora este Curtea de Apel Ploiești.
În Parlamentul României, Buzăul alege deputați pe listele asociate județului Buzău. Dintre cei șapte deputați aleși în 2016 în județ, șase (Marcel Ciolacu, Ionela Viorela Dobrică, Sorin Lazăr, Dănuț Păle, Nicolaie-Sebastian-Valentin Radu de la PSD și Adrian Mocanu de la PMP) își au biroul parlamentar în Buzău, doar Cristinel Romanescu avându-l în Râmnicu Sărat.
Învățământul și educația
În municipiul Buzău funcționează centre de învățământ la distanță ale instituțiilor de învățământ superior din centrele universitare din regiune. În învățământul preuniversitar se remarcă trei colegii naționale: Colegiul Național „B. P. Hasdeu”, la care a studiat laureatul premiului Nobel George Emil Palade, Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” și Colegiul Național „Mihai Eminescu”. În oraș funcționează Biblioteca județeană „Vasile Voiculescu” și Muzeul Județean Buzău, care administrează și o colecție de chihlimbar la Colți, casa memorială Vasile Voiculescu din Pârscov și o colecție de etnografie și artă populară specifică regiunii.
În domeniul sportului, la Buzău există patinoarul Ice Magic, Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” (unde joacă echipa locală feminină de handbal SCM, dar și alte echipe angrenate în competiții internaționale), stadion de atletism și Stadionul Municipal unde a activat în trecut echipa de fotbal FC Gloria.
Economie
Evoluția istorică a economiei
În perioada medievală, economia Buzăului era bazată pe comerț, târgul fiind punct de vamă și de schimb, și înflorind în urma poziției sale la curbura Carpaților la întretăierea drumurilor care legau Țara Românească de Moldova și Transilvania. Vechea tradiție de târg a Buzăului se păstrează încă, târgul Drăgaica ținându-se în luna iunie, în preajma solstițiului de vară și reunind mici producători și comercianți din diverse regiuni ale României.
Reforma agricolă din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a dus la luarea în arendă, în 1897 și 1898, de către grădinarii bulgari a unor terenuri achiziționate de stat de la episcopie. Aceștia și-au dezvoltat sisteme de distribuție a zarzavaturilor atât în Buzău, cât și în orașele din apropiere, ca Brașov, Ploiești sau Râmnicu Sărat, activitatea lor devenind și mai prosperă după împroprietărirea din 1921.
În urma încheierii perioadei distrugerilor orașului, dezvoltarea economică a căpătat și o componentă industrială. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea rețelei de cale ferată în România, rețea în cadrul căreia orașul Buzău constituia un important nod, a dat un puternic impuls evoluției de la mici ateliere meșteșugărești spre instalații industriale. Prima astfel de instalație industrială a fost moara Garoflid, deschisă în 1883, care funcționa și ca fabrică de postav și dimie. În 1894, s-a construit o rafinărie de petrol a societății Saturn, rafinărie care a funcționat timp de 50 de ani.
După o scădere drastică la nivel național a producției industriale cauzată de Primul Război Mondial (producția din 1919 era doar un sfert din cea din 1913), dezvoltarea industrială a prins viteză în perioada interbelică. O componentă importantă a industriei locale a constituit-o industria de morărit. Prima moară industrială din oraș, Garoflid, denumită Zangopol după noul său proprietar, ajunsese în 1928 la un capital de 5 milioane de lei, iar în 1938 la 30 de milioane de lei, societatea de exploatare a ei având aproximativ 100 de angajați. O altă afacere importantă care a demarat în această perioadă a fost fabrica Metalurgica și Turnătorie – S.A., fondată în 1928 cu un capital de peste 9 milioane de lei. Deși la început a avut o perioadă dificilă, fiind închisă în timpul Marii Crize, ea și-a redeschis porțile în 1933, fiind închisă din nou între 1940 și 1944, în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Transporturi

Calea ferată
Buzău este un important nod feroviar, legând București și Ploiești de Focșani, Galați și Constanța. Gara din oraș a fost deschisă în 1872, împreună cu calea ferată București-Galați.
O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie 1881, devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români.
Linia Buzău-Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzău de multe din localitățile de pe valea Buzăului, inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele.
Drumuri
Principala cale rutieră ce traversează teritoriul administrativ al municipiului Buzău este autostrada A7, care leagă orașul spre vest cu Ploieștiul și Bucureștiul, și spre nord cu orașele importante din Moldova Occidentală, ducând (în 2026 la Bacău). Nodurile de lângă Buzău conectează autostrada de vechile drumuri ce aveau acest rol, anume DN2 (încă parte din drumul european E85), și DN1B (drumul european E577), care îl leagă de Ploiești. În nordul orașului, din DN2 se ramifică DN10, care traversează Munții Carpați pe la curbura sud-estică a acestora prin Pasul Buzău către Brașov. În sud, din același DN2 se ramifică în comuna vecină Costești șoseaua națională DN2B, care are și ea un nod dedicat cu autostrada A7, și duce spre est la Galați și la Brăila. Din acest drum, la Buzău se ramifică șoseaua județeană DJ203D, care duce spre sud la Țintești și Smeeni, unde se termină în DN2C, cele două drumuri asigurând împreună legătura rutieră a orașului cu Slobozia. De asemenea, pe o rută care nu este paralelă cu autostrada A7, DN2 duce spre sud la Urziceni.
În sectorul municipiului, peste râul Buzău sunt trei poduri rutiere funcționale: cel de pe DN2 de la Mărăcineni; cel al autostrăzii A7 (deschis în 2025, la acea dată al doilea pod rutier din România ca lungime, cu 1,3 km), și podul care leagă orașul de comuna Vadu Pașii, aflat pe o rută desemnată ca drum comunal aflată în zona podului de cale ferată. Acesta din urmă a fost închis circulației rutiere după inundațiile din 2005, iar reabilitarea lui a fost finalizată abia 16 ani mai târziu, în 2021.
Educație și cultură

Contribuțiile culturale ale buzoienilor
În perioada medievală și timpuriu-modernă, buzoienii care s-au remarcat în cultura românească au provenit din cercurile bisericești, un exemplu fiind episcopul Mitrofan, care a adus prima tiparniță la episcopia Buzăului și a tipărit biblia de la Buzău în 1691, în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan, el însuși meșter tipograf, a avut o activitate prolifică în domeniul publicațiilor bisericești. Pe lângă episcopia Buzăului a funcționat o școală de pictori de icoane și de muraliști pentru biserici, la care a studiat pictorul Gheorghe Tattarescu în ucenicia sa petrecută pe lângă unchiul său, Nicolae Teodorescu.
Secolul al XIX-lea a fost unul al renașterii vieții culturale în Țara Românească, dar și în Buzău. Primul poet buzoian remarcat la nivel național a fost tânărul ofițer Vasile Cârlova, fiul fostului ispravnic al Buzăului, Ioniță Cârlova. Cârlova a murit la 22 de ani, după ce publicase cinci poezii. În 1868 s-a deschis prima librărie la Buzău, a lui Al. Georgescu, iar în 1873 a luat ființă noua tipografie „Alexandru Georgescu”, prima tipografie laică, deschizând drumul publicisticii buzoiene. Tot în 1873, Basil Iorgulescu a înființat Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (Colegiul Național "B.P. Hasdeu"), iar în 1893 Biblioteca Publică Carol I în noul local al gimnaziului. În 1895, s-a constituit prima colecție publică de piese arheologice, antropologice și istorice într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”.
La Buzău a locuit spre sfârșitul secolului al XIX-lea Ion Luca Caragiale, care a închiriat un restaurant în apropierea gării în 1894, unde a petrecut un an, între noiembrie 1894 și noiembrie 1895. La liceul „Alexandru Hâjdeu” din oraș și-a făcut studiile liceale George Emil Palade, care avea apoi să devină un renumit biolog și laureat al premiului Nobel după plecarea sa în Statele Unite ale Americii imediat după al Doilea Război Mondial. Constantin Brâncuși a locuit și el în oraș în vara lui 1914, după ce Eliza Seceleanu, văduva unui tânăr boier local, l-a angajat să-i realizeze două sculpturi: Rugăciune și bustul lui Petre Stănescu, răposatul ei soț, pe care le-a amplasat în cimitirul Dumbrava.
Sport

Deși Buzăul are o infrastructură sportivă foarte bine dezvoltată, performanțele sportivilor buzoieni nu sunt unele deosebite.
Cel mai vechi club de fotbal încă în activitate în oraș este Metalul Buzău, înființat în 1954 și care din sezonul 2024–2025 evoluează în liga a II-a, unde a promovat în premieră, fiind finanțată de Consiliul Județean Buzău.
Pe baza clubului Metalul, în 1973, s-a constituit prima echipă-fanion a orașului, FC Gloria Buzău, club desființat în 2016, a cărui echipă a jucat mai ales în Liga a II-a, al doilea eșalon de fotbal al României. Cele mai mari performanțe ale clubului sunt locul 5 în prima ligă românească în 1985 și calificarea în semifinalele Cupei României în 2008. Fotbaliștii cunoscuți lansați de clubul de fotbal buzoian s-au îndreptat în special către clubul Steaua București, cum a fost cazul cu Viorel Ion (cunoscut și pentru perioada petrecută în Bundesliga la VfL Bochum și care a revenit la Buzău pentru a antrena în multiple rânduri echipa care l-a lansat), Ilie Stan (multiplu campion național și jucător de bază al echipei participante de mai multe ori în Liga Campionilor UEFA în anii 1990) și Pompiliu Stoica. După ce primarul Constantin Boșcodeală a fost anchetat și apoi condamnat pentru ilegalități în finanțarea Gloriei Buzău, administrația locală nu a mai sprijinit clubul și acesta a acumulat datorii; insolvența nu l-a ajutat să se redreseze și în 2016 a fost declarat în faliment; jucătorii care recurseseră la pariuri ilegale și aranjamente de meciuri au fost suspendați, iar clubul nu și-a mai putut desfășura activitatea.
După dispariția Gloriei, un om de afaceri local, sprijinit de autorități, a pornit de la zero cu un nou club, FC Buzău, înființat în 2016 și care își dispută meciurile acasă pe Stadionul Municipal, aflat lângă parcul Crâng. Pornind de la înființare din liga a V-a (a doua la nivelul județului), a promovat în doi ani până în liga a III-a, după primul an fiind preluată de Primăria Buzău sub egida unui club sportiv municipal care a preluat denumirea defunctei Gloria. FC Buzău a ajuns până în Liga I, dar a petrecut acolo un singur sezon înainte de a retrograda și a fi desființat, lăsând Metalului locul de echipă-fanion al orașului.
Orașe înfrățite
Municipiul Buzău este înfrățit cu următoarele localități:
Vezi și
Lunca Buzăului (arie de protecție specială avifaunistică)
Lunca Buzăului (sit de importanță comunitară)
Bibliografie
Petcu, Gheorghe; Stan, Constantin; Ciobanu, Doina; Tănase, Constanța; Filoti, Doina (2002). Municipiul Buzău. Monografie. Buzău: Editura Alpha. ISBN 973-8054-59-1.
Județele României Socialiste, ediția a doua. București: Editura Politică. 1972.
Ștefan, Corneliu (1985). La noapte, Cotidianul. București: Editura Eminescu.
Constantinescu, Eugen-Marius (2000). Buzău. Mică enciclopedie istorică. Muzeul Județean de Istorie Buzău. ISBN 973-8054-33-8.
Calcan, Radu (2007). Istoria Colegiului Național «B.P. Hasdeu» din Buzău în perioada 1944–2007. Editura Omega. ISBN 978-973-1791-34-0.
Ionescu, Dimitrie Gh., Istoria orașului Buzău din cele mai vechi timpuri până astăzi. București: Litera, 1979.
Colegiul Bogdan Petriceicu Hasdeu - monografie (1867-1997) (1998). Buzău
Strategia Buzău 2014–2020. Primăria Municipiului Buzău. Accesat la 2 iunie 2015
Planul Urbanistic General al municipiului Buzău, documentul 2955_3028_PUG_BZ_Reactualizat_Memoriu.pdf. Primăria Municipiului Buzău. Accesat la 2 iunie 2015
Raportul de mediu asociat Planului Urbanistic General al municipiului Buzău. Partea I, partea a II-a, anexe
Legături externe

Materiale media legate de Buzău la Wikimedia Commons
La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Buzău
FOTO Istoria modernă a orașului Buzău, o îmbinare de povești despre oameni importanți și faptele lor, 24 mai 2013, Iulian Bunila, Adevărul
Site-ul festivalului de film BUZZ CEE Arhivat în 29 aprilie 2016, la Wayback Machine.
Buzăul are în sfârșit o stemă, 24 februarie 2006, Cristina Dinulescu, Amos News
Kaynak: Wikipedia – Buzău · CC BY-SA 4.0
Coğrafya

Şehir bölgenin merkezine yerleşmiştir, Bükreş'in 100 km kuzey-doğusunda, Romanya'nın güney doğusunda, toplam alanı 81,3 km2, altkarpat bayırlarının en dış kıvrımındaki üç tarihi Romen ili olan Wallachia, Transilvanya ve Moldavya'nın kavşağındadır. Tamamen kuzey sınırını şekillendiren Buzău nehri'nin sağ kıyısına yerleştirilmiştir. Şehrin şekli, nehir boyunca daha uzun ve çaprazlama ise daha kısa olacak şekilde dikdörtgendir. 88 metre aşağı nehrin kıyısına inen kuzey-batıdaki bayırların yakınında rakım 101 metreye ulaşır, 95 metrelik ortalama rakım şehir merkezindeki Dacia meydanının rakımıyla aynıdır Böylece, Buzău, 4 kilometrelik bir hat boyunca sadece 10 metre yükseklik farkı ile düz bir alana yerleştirilmiştir.
Kardeş şehirler
Agios Dimitrios, Yunanistan 2006'dan beri
Kaynak: Wikipedia – Buza · CC BY-SA 4.0
Etymology
The city is named after the nearby river. In turn, the river is mentioned under the name Μουσεος (Mouseos) in a document written in Greek and dated 376 AD, recounting the martyrdom of Sabbas the Goth. Historian Vasile Pârvan thought that this name is a Greek misspelling of the Thracian word Bouzeos (by losing a π from the Μπ group, which is pronounced like a Latin B). He suggested that the name comes from the Thracian root Buzes, with the addition of the -eu suffix, a form of the Greek-Latin suffix -aios.
History

The written history of the city begins with that of Wallachia. It was certified as a market town and customs point during the reign of Dan II. Archeological sites belonging to Gumelnița and Monteoru cultures prove the presence of human inhabitants before the Christian era. During the Middle Ages, there was also a fortress of Buzău, but only a few passing mentions in foreign documents are kept. The market that was already flourishing in 1431, has also become an Orthodox episcopal see in the early 16th century.
In the 17th century, an era of war and foreign invasions began, that affected the town and its surroundings. They began with Michael the Brave's participation in the Long Turkish War and ended with the Wallachian uprising of 1821. Natural disasters (epidemics, earthquakes) also took their toll, leading to destruction and depopulation of Buzău. However, the inhabitants always returned and rebuilt the city, which led early 18th century local authorities to use the Phoenix bird on the city seal, as a symbol of rebirth.
The 19th century brought a time of cultural and economical development. The Communal Palace, the city's main landmark, was built at the time, after the city developed its industry and became a railway hub in the 1870s. Schools were open, such as the Theological Seminary în 1836, and the B. P. Hasdeu high school in 1867, and theatre plays were produced (starting 1852): the "Moldavia" theatre house was built in 1898 and used throughout the first half of the 20th century as the main concert and theatre hall, where artists such as George Enescu, C. I. Nottara and Nicolae Leonard performed. For short periods of time, Ion Luca Caragiale and Constantin Brâncuși have lived and worked here.
During World War I, Buzău came under German occupation after mid-December 1916, and many inhabitants took refuge in the nearby villages or in Western Moldavia. The city resumed its development after the war. The interbellum brought about the first sport matches (association football and boxing) and the "Metalurgica" factory, a private business that was to be later confiscated by the communists, and continues to this day as part of a joined venture.
Geography

The city is located in the center of the county, 100 km north-east of Bucharest, in the south-east of Romania, taking up a total area of 81.3 km2 (31.4 sq mi), at the outermost curvature of the Subcarpathian foothills, at the crossroads of the three main Romanian historical provinces: Wallachia, Transylvania, and Moldavia. It is entirely placed on the right bank of Buzău river, which forms its northern limit. The shape of the city is oblong, longer along the river and shorter across. It reaches altitudes of 101 meters in the north-west, near the foothills, going down to 88 meters on the riverbank, while the average altitude of 95 meters is the same as the altitude of Dacia square, in the city center. Thus, Buzău is placed in a flat area, with a height difference of just 10 meters along a 4-kilometer line.
Waterways
Buzău river is the northern limit of the city. This river has created an underground basin that it permanently fuels with water. These underground waters are a main source of drinking water, and their excess overflows to a marshy wetland south of the city, in the neighboring communes Costești, Stâlpu, and Țintești, with small but steady springs, that ultimately form the Călmățui river.
Climate
Annual rainfall is circa 500 mm and in winter the snow cover can be as high as 30 cm. The Buzău River has a fluctuating flow. Especially in spring, when it collects melted snow from the mountain area, its level rises. The city was, however, built away from its deep and wide valley, so the river never floods the city. Even at the major floods of 2005, the waters caused no problem in the city proper, but it seriously damaged both bridges across it located in the city, which is also protected by levees, and by the small Cândești dam, north-west of Buzău. The local authorities consider, however, that their strategy of defense against flood does not adequately cover the city's belt road, part of DN2, which follows the river for a short stretch.
Demographics

According to the 2011 census, the city has 115,494 inhabitants, a decrease from the previous census, in 2002, when 134,227 had been recorded. Most inhabitants are Romanians (88.43%), with a Roma minority (4.73%). Ethnic affiliation is unknown for 6.69% of the population. Most inhabitants practice Orthodox Christianity (91.98%). Religious affiliation is unknown for 6.75% of the population.
Ethnic communities
The main ethnic minority in the city are the Roma. Throughout history, other communities have existed in Buzău, but nowadays they are nearly extinct. Those that left their mark the most on the city were the Jewish people and the Bulgarians.
Roma
Settled after the 16th century by the Orthodox bishopric on its estate located north-west of the market town of Buzău, in Simileasca and Iorguleasca villages, Roma people have lived as slaves who worked on the bishopric's land. After they were freed in the 19th century and, with the union between Wallachia and Moldavia, the new country got a new territorial division, Simileasca became a commune. In 1968, this commune was dissolved and integrated with Buzău. The Roma community is still located mostly in this part of the city, and it preserves its identity, although its leaders believe that Roma people in other parts of the city, who no longer speak their people's language, accept assimilation by the majority Romanians, and declare themselves Romanian at the census. The community is faced with endemic poverty, high illiteracy, lack of professional qualifications and high school dropout rates, which all expose it to permanently being manipulated by politicians for elections. Many Roma people went abroad, especially in the countries of Northern Europe. The municipality also runs programs to improve theirs status, and School no. 14, located in Simileasca, is the main focus of these actions. Pupils of this school publish a bilingual school newspaper, in Romani and Romanian, which promotes Roma integration into society.
Government
Buzău is administered by a mayor and a local council consisting of 23 councillors. The mayor, Constantin Toma, of the Social Democratic Party (PSD), has been in office since 2016. After the 2020 local elections, the local council has the following political makeup:
Buzău is not subdivided into any lower units, but local authorities guide their projects and strategies according to an informal division by districts. In Strategia 2014–2020, a strategical document of the mayor's office, the following districts of Buzău were identified: Center, Micro 12/Indepenedenței, Marghiloman, Dorobanți, Nicolae Bălcescu, Simileasca, Micro 14, Poștă, Mihai Viteazul, Pod Horticolei, Luceafărul, Broșteni and the Industrial Zone.
Buzău takes on the administrative role of capital of Buzău County, therefore almost all county-level public services are headquartered there. Additionally, at national level, Buzău is the headquarters of the 2nd Infantry Division (Getica; former 2nd Romanian Army), one of the three divisions that make up the Romanian Land Forces, as well as three battalions under its command— one of engineers, one of signals, and one of logistics. Near the city, in the village of Boboc, there is a military aviation school.
The highest court functioning in the city is the Buzău Tribunal, with authority over the entire county. The jurisdiction of the Tribunal covers all the four local courts (judecătorii) in the county, of which Buzău Local Court is in the city and takes cases related to Buzău and 34 surrounding communes, the largest jurisdiction of the four. The higher court to all these is the Court of Appeals in Ploiești.
In the Romanian Parliament, Buzău elects deputies on the lists associated with Buzău County. Of the seven deputies elected in 2016 on these lists, six (social democrats Marcel Ciolacu, Ionela Viorela Dobrică, Sorin Lazăr, Dănuț Păle, Nicolaie-Sebastian-Valentin Radu; and Adrian Mocanu from the People's Movement Party) have their office in Buzău, while only the liberal Cristinel Romanescu has his in Râmnicu Sărat.
Economy
Economic history
During the Middle Ages, Buzău's economy was based on trade, as the market town began as a customs and exchange point, and developed due to its position at the curvature of the Carpathians, in a place where roads that connected Wallachia to Moldavia and Transylvania met. The old market town tradition is still preserved in the Drăgaica fair, held every June around Midsummer, bringing together small producers and merchants from diverse regions of Romania.
The agricultural reform during Alexandru Ioan Cuza led some of the Bulgarian gardeners to rent in 1897 și 1898 some land acquired by the state from the bishopric. The developed a distribution network for their produce both in Buzău, and in other nearby cities such as Brașov, Ploiești, or Râmnicu Sărat. Their activity became even more lucrative after the land reform of 1921.
After the period of repeated invasions and destruction ended in the 19th century, the economy began to industrialize as well. Towards the end of that century, the development of a Romanian railway network made Buzău one of its important hubs and pushed the small craftsmen's shops to evolve into industrial installations. The first such facility was the Garoflid mill, open in 1883, that worked also as a cloth factory. În 1894, an oil refinery of the Saturn society was built; this refinery was to function for 50 years.
After a dramatic nationwide decrease caused by the First World War (the 1919 output was a quarter of the one in 1913), the industrial development picked up steam during the interbellum. One of the main components of the local industry was milling. The first industrial mill in the city, Garoflid, renamed Zangopol after its new owner, had reached a capital of 5 million lei in 1928 and, 30 de million in 1938, while the company that operated it had around 100 employees. Another business started at this time was Metalurgica și Turnătorie – S.A. (Metallurgy and Foundry), founded in 1928 with a capital of over 9 million lei. Although it had an initially difficult period, as it was closed during the Great Depression, it was reopened in 1933, only to be closed again in 1940 and 1944, during World War II.
Transport

Rail
Buzău is one of the main hubs of Romanian Railways, as it connects Muntenia with Western Moldavia. The city railway station was open in 1872, along with the Bucharest-Galați railway.
A branch of this railway, from Buzău to Mărășești was opened a few years later, on 13 June 1881, and it was the first railway designed by Romanian engineers.
The Buzău-Nehoiașu line, open in 1908, connects Buzău to the smaller towns and villages along the Buzău River valley, including Nehoiu and Pătârlagele.
Road
Buzău is crossed by A7 motorway, which connects the city to Ploiești to the south and to Râmnicu Sărat and the main cities of Western Moldavia to the north. Along the highway runs national road DN2 (part of European route E85), which connects the same cities, except for the south end extension in Bucharest. The highway has 3 exits locates near the city: one near the Vadu Pașii commune, one on national road DN2B and one near the intersection between DN2 and DN1B. National road DN1B (European Route E577) branches out of DN2 in Buzău. This road connects the city to Ploiești. In the north of the city, DN10 also branches from DN2. It crosses the Carpathians at their south-eastern curvature through Buzău Pass towards Brașov. The south of Buzău is also crossed by national road DN2B, which branches from DN2 în the neighboring commune of Costești, leading eastward to Galați and Brăila. In Buzău, county road DJ203D branches from DN2B. It leads south to Țintești and Smeeni, where it ends in DN2C, a road along which it helps connect Buzău to Slobozia.
In the Buzău city area, there are two bridges over Buzău River: the one crossing with DN2 to Mărăcineni, and the one connecting the city to Vadu Pașii, near the railway bridge. The latter one was however closed after it was destroyed by a flash flood in 2005, and repairs kept being postponed, which had an impact on the economy of the neighboring communes in the north-east of the city, as it remains used only by pedestrians and cyclists. Works began in the fall of 2017. The bridge was renovated and opened for cars and buses again in 2021.
Education and culture

The first school in Buzău was the school for church and icon painters, opened by Chesarie Căpățână, the bishop of Buzău. The school functioned at the bishopric of Buzău, and was managed by Nicolae Teodorescu. Gheorghe Tattarescu started learning painting here.
The city's most important educational landmark is the Bogdan Petriceicu Hasdeu National College, attended by the Nobel prize winner George Emil Palade in his youth. The Hasdeu high school was inaugurated in 1867.
The city's public library was opened in 1893, under the name of Carol I Public Library. Later it took the name of Vasile Voiculescu, Buzău's most prominent author, writer, and poet.
The George Ciprian stage theatre was created in 1996. It does not have an acting crew of its own, relying on contracts. Its first manager was playwright Paul Ioachim.
The first university in the city was the Economic University College, inaugurated in 1992, a branch of the Academy of Economic Studies in Bucharest.
The main museum in Buzău is the Buzău County Museum, which exhibits items related to the region's history. The same museum oversees the ethnography exhibition at the Vergu-Mănăilă House, as well as the Amber Museum in Colți and the Vasile Voiculescu Memorial House in Pârscov.
Coat of Arms

The coat of arms of Buzău is the heraldic symbol standing for the city of Buzău, Romania. The city's first recorded coat of arms dates back to 1831, and since then, the coat of arms has mostly kept its features, under different designs.
Description and symbolism
The shield is parted by a wavy azure fess. The upper half further parted per pale. In the right quarter, on azure, there is the image of the city's Communal Palace standing on a vert terrace. In the left corner, on gules, a mace and a sword, argent, crossed, with an or crown on top. The lower half shows, on argent, a Phoenix bird, sable, rising from a gules bonfire.
The bludgeon and sword stand for the battles that have taken place around the city, throughout history, and the Phoenix (symbol of rebirth) symbolizes the repeated reconstruction undergone by Buzău during the early modern times, as the city was destroyed by war and natural disasters, and depopulated by epidemics.
The shield is topped by a mural crown with seven towers, which shows the city's status as a county seat.
History
The first seal of Buzău dates back to the year 1831 and shows a Phoenix bird and a church. The church stood for the bishopric based in Buzău, while the Phoenix bird stood for the periods of destruction and subsequent reconstruction that the city had recently undergone.
The Communal Palace, inaugurated in 1901, became a symbol of the city and eventually made its way on the official coat of arms. Thus, the inter-war coat of arms of Buzău is similar to the present one, except for the mural crown which only had five towers, and a golden border on the shield.
After World War II, no symbol was used until 1970, when the communist government adopted a set of new insignia for the Romanian cities. The 1970 coat of arms was divided party per fess, with an inescutcheon divided party per pale and charged with the crest of Communist Romania (hammer and sickle symbol of the Romanian Communist Party on red, dexter; flag of Romania, sinister). The upper half was divided party per pale, azure and gules, with an argent Communal Palace on the right quarter, and industrial towers on the left quarter. The lower half retained the sable Phoenix rising from the gules bonfire, which had, by then, become the main symbol of Buzău.
People from Buzău
Gabriel Andreescu, human rights activist and political scientist
Georges Banu, writer, theatre critic, and academic
Alexandru Marghiloman, statesman, Prime Minister of Romania
DJ Sava, electronic musician, DJ, and record producer
George Șerban, journalist, politician, and writer
Constantin T. Stoika, poet and prose writer
Andrei Ursu, singer, songwriter, and dancer
Radu G. Vlădescu, professor at the University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
Ștefan Vencov, physicist and rector of Politehnica University
Vasile Voiculescu, poet, writer, playwright
Kaynak: Wikipedia – Buzău · CC BY-SA 4.0
