
Giurgiu
Giurgiu este municipiul de reședință al județului cu același nume din România.
Government administration · Romania · 0 followers
Overview
Giurgiu este municipiul de reședință al județului cu același nume din România. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria. Are o suprafață de 5.388 ha. Se află în regiunea istorică Muntenia; pe malul Dunării; și la o altitudine de 25 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 46,94 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 54.551 de locuitori.
Interested in working with us in the future?
Follow to see new jobs and posts in your feed.
No news yet.
About
Giurgiu este municipiul de reședință al județului cu același nume din România. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria. Are o suprafață de 5.388 ha. Se află în regiunea istorică Muntenia; pe malul Dunării; și la o altitudine de 25 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 46,94 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 54.551 de locuitori.
Kaynak: Wikipedia · CC BY-SA 4.0
Așezare
Giurgiu se situează la marginea sudică a țării și a județului, pe malul stâng al Dunării, într-o zonă mlăștinoasă, la 65 km sud de capitala București, la granița cu regiunea Ruse din Bulgaria, regiune a cărei reședință, orașul Ruse, se află chiar pe malul opus al Dunării. Este reședința județului, și, alături de Ruse, unul dintre cele două centre ale euroregiunii transfrontaliere Ruse-Giurgiu. Orașul se află atât în Câmpia Burnazului, cât și în Lunca Dunării, solul fiind nisipos.
Orașul este la capătul șoselei naționale DN5, care îl leagă de București și care se termină la punctul de trecere a frontierei de la podul peste Dunăre aflat la sud-est de orașul propriu-zis. Drumul face parte din ruta europeană de referință nord-sud E85 și se continuă în Bulgaria cu șoseaua națională 2. La Giurgiu, din DN5 se ramifică șoseaua națională DN5C, care duce spre sud-vest la Zimnicea și șoseaua națională DN5B, care duce spre Ghimpați, de unde se continuă spre Găești cu DN61. Rețeaua rutieră este completată cu trei șosele județene: DJ507 pornește din DN5 în apropierea frontierei și duce spre nord-est la Oinacu și Gostinu; DJ503 duce spre nord-vest la Stănești, Toporu, Răsuceni și mai departe în județul Teleorman de Drăgănești-Vlașca (unde se intersectează cu DN6), Botoroaga, Moșteni, Videle, Blejești, Purani, Siliștea, Poeni, apoi mai departe în județul Dâmbovița de Șelaru, și în județul Argeș de Slobozia, Mozăceni, Negrași, Rociu, Oarja (unde are un nod pe autostrada A1 și Căteasca; DJ504 duce spre vest la Putineiu, Gogoșari și mai departe în județul Teleorman de Mârzănești, Alexandria (unde se intersectează cu DN6 și DN6F), Orbeasca, Olteni, Trivalea-Moșteni, Tătărăștii de Jos, Tătărăștii de Sus și mai departe în județul Argeș de Popești, Izvoru, Recea și Buzoești (unde se termină în DN65A).
Istorie
Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotezează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul Theodorapolis.
S-a propagat până în zilele noastre ipoteza că orașul Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi și numit după sfântul protector al Genovei (San Giorgio). Această credință apărută în secolul al XIX-lea, deși larg difuzată, a fost respinsă ulterior de specialiști și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă.
Un document în care apare toponimul pare a fi așa-zisul „Itinerar din Bruges”, din penultimul deceniu al veacului al XIV-lea, cu o listă de localități pe care pelerinii occidentali le aveau ca popasuri în drumul lor către Țara Sfântă.
Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Mențiunea alăturată „loc pustiu” sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân.
În 1417 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü", el devenind reședința unei raiale formate din hinterlandul său imediat.
Giurgiu a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în campania antiotomană a lui Mihai Viteazul (vezi Bătălia de la Giurgiu), iar mai apoi în războaiele ruso-turce.
Mărită în 1560, cetatea a deveni un veritabil cap de pod pentru sultani peste Dunăre. Importanța cetății este sporită și de primirea titulaturii de kaza. Existența unui asemenea punct în stânga Dunării și foarte aproape de București a dus la un amestec major a sultanilor în trebuirile interne ale Țării Românești. Astfel se explică raidurile de cucerire ale lui Mihai Viteazul. Voievodul a reușit pentru câțiva ani să păstreze cetatea, după marea victorie de la Giurgiu din 1595. Doi ani mai târziu turcii reveneau în cetate pe care o refac și o măresc. Ultimul voievod român care a încercat o recuperare a ei a fost Mihnea al III-lea, dar acest lucru nu a făcut altceva decât să ducă la refacerea edificiului și la fortificarea orașului. Treptat cetatea din insulă își pierde importanța.
Politică și administrație
Municipiul Giurgiu este administrat de un primar și un consiliu local compus din 21 consilieri. Primarul, Adrian-Valentin Anghelescu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Giurgiu se ridică la 54.551 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 61.353 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,5%), cu o minoritate de romi (4,05%), iar pentru 14,22% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,9%), iar pentru 15,23% nu se cunoaște apartenența confesională.
Monumente istorice

În orașul Giurgiu se află 81 de obiective clasificate ca monumente istorice de diferite categorii și la ambele niveluri (național și local). Șase dintre ele sunt clasificate la nivel național, dintre care două sunt situri arheologice:
cetatea Giurgiu (secolele al XIV-lea–al XVIII-lea) aflată la vest de Șoseaua Portului;
situl de la „Malu Roșu”, unde au fost găsite două așezări din paleoliticul superior și paleoliticul inferior.
Două sunt clasificate ca monumente de arhitectură:
fragmente din zidul cetății turcești (secolul al XVIII-lea) aflate în spatele loturilor de pe strada Dunării;
Turnul Ceasornicului (1771) din Piața Unirii, construit inițial de otomani pentru a supraveghea Dunărea și zona învecinată.
Celelalte două monumente istorice de interes național sunt monumente de for public:
statuile din secolul al XIX-lea „Diana” (din Piața Gării) și „Apollo Belvedere” din strada Parcului, colț cu strada Călugăreni.
Biserica Sfântul Nicolae, ce datează din secolul al XIX-lea, este un alt monument important. La origine, aceasta a fost o moschee otomană.
Obiectivele din oraș incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local sunt clasificate ca monumente de arhitectură (69) și monumente de for public (6).
Mausoleul Eroilor a fost construit între anii 1926-1934 din inițiativa filialei Societății „Cultul Eroilor“ din orașul Giurgiu, după un plan al arhitectului State Baloșin. El este situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificați), 69 eroi germani (identificați) și 213 eroi (necunoscuți) decedați la Giurgiu, Naipu, Prunaru și Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este înscris la poziția nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877.02, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004.
Economie
În economia județului Giurgiu se disting ca activități cu pondere semnificativă, agricultura, industria și comerțul.
În cadrul industriei județului reprezentative sunt: industria alimentară, a băuturilor și tutunului, producția de energie electrică și termică, captarea, tratarea și distribuția apei, extracția petrolului și gazelor naturale, industria textilă și a confecțiilor din textile.
În anul 1996 a luat ființă Regia autonomă “Zona Liberă “ Giurgiu amplasată în partea de sud-est a municipiului Giurgiu, pe o suprafață de 163.54 ha, care s-a transformat începând cu 01.06.2004 în societate comercială pe acțiuni.
Etnografie și folclor
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale desfășoară manifestări de mare amploare, printre care:
Festivalul județean de muzică religioasă
Festivalul județean „Călușul ca pe Vlașca”
Festivalul județean de dans „Pas cu pas”
Festivalul județean de datini și obiceiuri de iarnă „O, ce veste minunată!”
Festivalul național de creație națională „Nichifor Crainic”
Festivalul național al ansamblurilor folclorice de copii și tineret „Drăgaica”
Festivalul internațional de creație literară „Dimitrie Bolintineanu”
Serbarea câmpenească „Sărbătoarea bujorului”
Festivalul internațional de muzică populară „Pe marginea Dunării”
Orașe înfrățite

Municipiul Giurgiu este înfrățit cu următoarele localități:
Personalități

Nicolae Bălănescu (1866 - 1945), avocat, ziarist, om politic;
Mihail Manicatide (1867 - 1954), medic pediatru, profesor la Facultățile de Medicină din Iași și București, fondatorul școlii științifice românești de pediatrie;
Ion Ionescu-Bizeț (1870 - 1946), inginer și matematician;
Ioan A. Bassarabescu (1870 - 1952), scriitor, membru corespondent al Academiei Române;
Constantin Artachino (1870 - 1954), pictor;
Paraschiv Stoian (1871 - 1941), anarhist;
Nicolae Cartojan (1883 - 1944), istoric;
Vasile Militaru (1886 - 1959), scriitor;
Petre Drăgoescu (Drăgoicescu) (1887 - 1974), demnitar comunist;
Mircea Dem Rădulescu (1889 - 1946), poet, dramaturg;
Nichifor Crainic (1889 - 1972), scriitor;
Dumitru Daponte (1894 - 1956), inginer, inventator;
Tudor Vianu (1898-1964), critic, istoric literar, poet, filosof și traducător;
Alexandru Cartojan (1901 - 1965), istoric, prozator;
Toma Petre Ghițulescu (1902 - 1983), inginer;
Alexandru Vianu (1903 - 1936), scriitor;
Miron Nicolescu (1903 - 1975), matematician;
Dinu Adameșteanu (1903 - 2004), istoric, arheolog;
Emil Gulian (1907 - 1944), scriitor, traducător;
Marin Gh. Voiculescu (1913 - 1991), medic, membru al Academiei Române;
Ivanca Olivotto (1914 - 1996), matematiciană;
Emil Actarian (1924 - 1987), inginer armean;
Virgil Actarian (1921 - 1998), politician comunist;
Constantin Teașcă (1922-1996), antrenor de fotbal;
Mircea Ștefan Zăgănescu (1923-1998), profesor universitar doctor docent, cercetător în astrofizică la NASA.
Theodor Anton Neagu (n. 1932), paleontolog;
Carmen Dobrescu (1933-2022), regizoare și director al Operei Brașov;
Rodica Popescu-Bitănescu (n. 1938), actriță;
Neagu Udroiu (1940 - 2022), publicist, scriitor;
Constantin Năsturescu (n. 1940), fotbalist;
Marian Mitea (n. 1943), compozitor, dirijor, membru al Uniunii Compozitorilor Belgieni
Mariana Nicolesco (1948 - 2022), artistă lirică;
Lectură suplimentară
Monografia orașului Giurgiu, Ioan Boldescu, 1912
Giurgiu. Compendiu monografic, Constantin Enache, 2005
Vezi și
Vedea - Dunăre (arie de protecție specială avifaunistică)
Gura Vedei - Șaica - Slobozia (sit de importanță comunitară)
Legături externe

Casa de Cultura "Ion Vinea" Arhivat în 10 decembrie 2008, la Wayback Machine.
Teatrul Valah Giurgiu Arhivat în 10 decembrie 2008, la Wayback Machine.
Episcopia Giurgiu Arhivat în 20 ianuarie 2009, la Wayback Machine.
Mausoleul Eroilor de la Giurgiu Arhivat în 1 ianuarie 2014, la Wayback Machine. (Oficiul Național pentru Cultul Eroilor)
Valentin Sălaugeanu. „Ceteatea de la Giurgiu. Scurt istoric”. episcopiagiurgiului.ro. Accesat în 27 septembrie 2025. Cu reconstrucții a doua faze timpurii si fotografii ale ruinelor. Și în Almanah bisericesc 2009, Episcopia Giurgiului, pag. 248-252.
Legenda și etimologia populară a numelui Giurgiu: "De la un sfânt la un cioban. Proveniența numelui județului Giurgiu, învăluită în mister", 11 ianuarie 2013, Bogdan Vladu, Adevărul
Simpozionul 175 de ani de la revenirea Giurgiului la teritoriul românesc, 17 noiembrie 2004, Amos News
Kaynak: Wikipedia – Giurgiu · CC BY-SA 4.0
Tarihçe
Yergöğü çevresi, arkeolojik kanıtların gösterdiği gibi Daçyalılar zamanında (MÖ 1. yüzyıl) yoğun nüfuslu bir bölgeydi ve Burebista'nın başkenti bu bölgedeydi (Argeș Nehri üzerindeki Popești'de olduğu düşünülüyor). Roma döneminde burası, Roma imparatoru I. Justinianus (483-565) tarafından inşa edilen Theodorapolis şehrinin bulunduğu yerdi.
Yergöğü şehri muhtemelen 14. yüzyılda Ceneviz Cumhuriyeti'ne tabi tüccar maceracılar tarafından Tuna Nehri üzerinde Giurgiu isimli bir liman olarak kurulmuştu; bu tüccarlar bir banka kurmuş ve ipek ve kadife ticareti yapmışlardır.
Bir teoriye göre şehre Cenova'nın koruyucu azizi San Giorgio'nun (Aziz George ) adını verdiler, ancak Nicolae Iorga bu teoriye karşı çıkarak Giurgiu isminin eski Rumence'den uyarlandığı ve George isminden geldiğini ileri sürmektedir.
Giurgiu şehrinden ilk olarak 1395'te Eflak Voyvodası Yaşlı Mircea döneminde Codex Latinus Parisinus'ta bahsedilmiş ve 1420'de şehir Tuna trafiğini kontrol altına almak isteyen Osmanlı İmparatorluğu tarafından fethedilmiştir. Osmanlılar şehre Yergöğü adını vermişlerdi. Bu haliyle yer ve gök kelimelerinin birleşiminden geliyor gibi görünen isim muhtemelen "Giurgiu" ile "Yergöğü" telaffuzları arasındaki benzerlikten dolayı verilmişti.
Müstahkem bir şehir olarak Yergöğü, Aşağı Tuna'nın fethi için yapılan savaşlarda sıklıkla el değiştirdi. Ekim 1595'teki Giurgiu Muharebesi burada gerçekleşti ve Cesur Mihail'in (1593-1601) Türklere karşı mücadelesinde ve daha sonra 1787-1792 yıllarındaki Osmanlı-Rus savaşları da bu bölgede meydana geldi. 1659'da şehir yakıldı. 1771'de Osmanlılar, Tuna trafiğini gözetleme kulesi olarak tarihi Giurgiu Saat Kulesi'ni inşa etti. 1829'da tahkimatları nihayet yıkıldı, geriye kalan tek savunma, kıyıya bir köprüyle bağlanan Slobozia adasındaki bir kaleydi.
1952-1954 yılları arasında, Sovyetler Birliği, Romanya ve Bulgaristan'ı birbirine bağlayan Tuna Nehri üzerindeki bir köprü olan Giurgiu ve Ruse arasında Dostluk Köprüsü'nün inşasına yardım etti.
Kaynak: Wikipedia – Yergöğü · CC BY-SA 4.0
History

The area around Giurgiu was densely populated at the time of the Dacians (1st century BC) as archeological evidence shows, and Burebista's capital was in this area (it is thought to be in Popești on the Argeș River). During Roman times this was the site of Theodorapolis, a city built by the Roman emperor Justinian (483–565).
The city of Giurgiu was probably established in the 14th century as a port on the Danube by the Genoese merchant adventurers, who established a bank and traded in silks and velvets.
One theory is that they called the city after the patron saint of Genoa, San Giorgio (Saint George), however Nicolae Iorga disputes this theory, arguing that Giurgiu is just an old Romanian form of George.
It was first mentioned in Codex Latinus Parisinus in 1395, during the reign of Mircea the Elder, and was conquered by the Ottomans in 1420 as a way to control the Danube traffic. The Ottomans named the city Yergöğü, as if from yer 'earth' + gök 'sky,' but the name was probably given because of the similarity between the pronunciations of "(San) Giorgio" and "Yergöğü".
As a fortified city, Giurgiu figured often in the wars for the conquest of the lower Danube. It was the site of the October 1595 Battle of Giurgiu, and figured in the struggle of Michael the Brave (1593–1601) against the Turks and in the later Russo-Turkish War (1787–1792). It was burned in 1659. In 1771, the Ottomans built the historic Giurgiu Clocktower as a surveillance tower for Danube traffic. In 1829, its fortifications were finally razed, the only defence left being a castle on the island of Slobozia, connected to the shore by a bridge.
In 1952–1954, during the Communist regime, the Soviet Union helped build the bridge between Giurgiu and Ruse, The Friendship Bridge, a bridge on the Danube linking Romania and Bulgaria.
Demographics
According to the 2021 census, Giurgiu had a population of 54,551; of those, 81.5% were Romanians and 4.05% Roma.
Local politics and administration
Giurgiu is administered by a mayor, Adrian-Valentin Anghelescu of the National Liberal Party (in office since October 2020) and a city council consisting of 21 councilors which has the following political composition, based on the results of the 2024 local elections:
Economy

According to an OECD economic survey from 2023, Giurgiu County ranks 42nd (last) amongst Romanian counties and the one special-status city, Bucharest, with a GDP of $2.28 billion USD, and last in PPP (Purchasing Power Parity) with $5.825 billion USD.
Given the 2021 census count of 262,066 residents for Giurgiu County, this roughly translates into a GDP of ~$8,649 USD per capita, ranking 40th out of 42.
The local economy of Giurgiu is defined primarily by its geographic location along the Danube River and its position on the border between Romania and Bulgaria. The city serves as a transit and freight hub, centered on the Giurgiu–Ruse Friendship Bridge and the port infrastructure along the river. The local economy includes logistics, river transport, commercial services, light manufacturing, and food processing. Following the restructuring of state-owned industrial enterprises in the 1990s, the municipal economic base shifted toward small and medium-sized businesses, commerce, and service provision.
The economic activity of the city is also structured around the Giurgiu Free Zone (Administrația Zonei Libere Giurgiu). Established in 1996, the zone covers an area of approximately ~160 hectares on the Danube. The territory provides infrastructure for industrial production, commercial operations, and storage, featuring port access, customs facilities, and land concessions for foreign (mostly Bulgarian and Serbian) and domestic investors.
Notable natives
Constantin Artachino (1870–1954), painter
Ioan A. Bassarabescu (1870–1952), writer
Narcis Coman (b. 1946), former Romanian football international
Toma Ghițulescu (1902–1983), engineer, politician, and Olympic bobsledder
Gino Iorgulescu (b. 1956), former Romanian football international
Petre Crăciun (born 1962), best known as children's writer
Theodor Anton Neagu (1932–2017), paleontologist
Miron Nicolescu (1903–1975), mathematician, President of the Romanian Academy
Eugenia Popescu-Județ (1925–2011), dancer
Paraskev Stoyanov (1876–1940), Bulgarian physicist and surgeon
Constantin Teașcă (1922–1996), football coach and writer
Alexandru Vianu (1903–1936), writer and translator
Tudor Vianu (1898–1964), literary critic, art critic, poet, philosopher, academic, and translator
Ion Vinea (1895–1964), poet, novel, journalist, literary theorist, and political figure
Vasil Zlatarov (1869–1932), Bulgarian aviation pioneer
Kaynak: Wikipedia – Giurgiu · CC BY-SA 4.0
