Overview
Reșița este municipiul de reședință al județului Caraș-Severin, România, format din localitățile componente Câlnic, Cuptoare, Doman, Reșița (reședința), Secu și Țerova, și din satul Moniom. Se află în regiunea istorică Banat; în Munții Aninei; și la o altitudine de 208 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 197,65 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 58.393 de locuitori.
Interested in working with us in the future?
Follow to see new jobs and posts in your feed.
No news yet.
About
Reșița este municipiul de reședință al județului Caraș-Severin, România, format din localitățile componente Câlnic, Cuptoare, Doman, Reșița (reședința), Secu și Țerova, și din satul Moniom. Se află în regiunea istorică Banat; în Munții Aninei; și la o altitudine de 208 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 197,65 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 58.393 de locuitori.
Kaynak: Wikipedia · CC BY-SA 4.0
Etimologie
Numele de Reșița poate proveni de la termenul latin recitia, care înseamnă „izvor rece”, așa cum Nicolae Iorga sugera odată, presupunând că romanii au dat acest nume orașului, de la un izvor de pe valea Domanului. O altă variantă, susținută de Iorgu Iordan, ar fi aceea că vine de la un cuvânt slav al oamenilor care au trăit în zona Carașovei, la 15 km distanță, care, referindu-se la acest loc, ce în acele vremuri nu era decât un sat ca și al lor, îl numeau „u rečice” (la pârâu). Este de remarcat că multe popoare slave au orașe numite Rečice (pronunțat Recițe în limba română).
Așezare geografică
Municipiul Reșița, reședința județului Caraș-Severin, este amplasat în sud-vestul României, în partea de nord-vest a județului, pe cursul mijlociu al râului Bârzava. Reșița este cel mai vechi centru siderurgic al României.
Orașul are formă simplă, fiind așezat în mare parte pe dealuri și văile acestora, urmărind traseul străbătut de râul Bârzava, care provine dinspre Văliug, din estul orașului, din Munții Semenic. Astfel, drumul principal urmărește și el cursul râului Bârzava între văi.
Istorie
Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată, în 1673, cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei.
Conscripția din 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse (impozitate) de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine, din 3 iulie 1771, locul de întemeiere a celui mai vechi și cel mai important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale.
Inițial, au existat doua sate apropiate - Reșița Romana (Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) și Reșița Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate în Reșița Montană, locuită la început de cărbunari români. Mai târziu, în 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia și Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului.
Între anii 1910 – 1925 , Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarată oraș, consecință a recunoașterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice și constructoare de mașini din România modernă. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului i s-a oferit gradul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin.
Cartiere
Orașul este considerat ca fiind împărțit în două zone distincte, el fiind format din unirea a două sate distincte numite Reșița și Reșița Română, dar pentru o reprezentare mai clară orașul se împarte în trei zone, de la Nord-Vest (ieșirea spre Bocșa, Timișoara și Caransebeș) la Sud-Est (ieșirea spre munți: Văliug, Gărâna, etc.)
În Reșița se vorbesc multe limbi, dintre care cea mai vorbită este româna. Mai sunt: maghiară, sârbo-croată, germană și multe altele.
Sub aspect urbanistic, Reșița a cunoscut de asemenea, importante realizări: cartiere întregi de locuințe ridicate în lunca Pomostului, pe Moroasa și lunca Bârzavei. La Reșița funcționează un teatru, numit „George Augustin Petculescu" în clădirea Palatului Cultural (fostul Cinematograf Cultural), clădire monument istoric, imobilul este restaurat în perioada 2007-2010 de către Consiliul Județean Caraș Severin după preluarea de la Asociația Plugarilor din Reșița Română, Casa de Cultură a Sindicatelor, un cinematograf „Dacia”, situat în orașul nou, reabilitat de către Consiliul Local al Municipiului Reșița și modernizat, putând fi vizionate filme 3D pe unul din cele mai mari ecrane din țară. În trecut a existat și un alt cinematograf „Casa Muncitorească", clădire în care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă. Din cauze necunoscute, în anul 2002 (14/15 august) clădirea a ars, în prezent ea fiind demolată.
Orașul are în componență localitățile: Câlnic (Kölnök), Cuptoare (Kuptore), Doman (Domány), Moniom (Monyó), Secu (Székul; Sekul) și Țerova (Krassócser).
Localitățiile componente, sunt considerate cartiere: Câlnic, Țerova, Secu și Cuptoare, iar Moniom este sat aparținător Municipiului Reșița. Localitățiile care aparțin municipiului Reșița sunt menționate în izvoare după cum urmează : Țerova – 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova); Doman – 1370 ; Câlnic – 1597 (Kalnic); Moniom – 1587 (Manihom); • Secu – Cuptoare – 1673, 1690 – 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).
Industrie

Reșița a fost considerat mult timp ca fiind unul din marile centre industriale ale României, având influențe în industria siderurgică (fontă, oțel, laminate), a construcțiilor de mașini (electrice și diesel, utilaj petrolier, siderurgic și chimic, material rulant), chimică (chimizarea lemnului, cocs). Are o populație de 83.985 locuitori (la nivelul anului 2004). Este un important centru industrial în prelucrarea oțelului și construcția de mașini. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Reșița)- în prezent TMK-Reșița și U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Mașini Reșița) sunt uzinele care au susținut orașul și l-au ținut în viață mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate în 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. La 3 iulie 1771 au fost inaugurate primele furnale înalte de pe actuala vatra a furnalelor din cadrul SC TMK Reșița SA. În trecut au fost cunoscute sub denumirea de Uzinele și Domeniile Reșița sau UDR, așa cum se poate citi pe unele locomotive cu abur fabricate la Reșița, filiala Fabricii de Locomotive a StEG de la Viena(en)[traduceți].
Istoric
În 1872 (la mai puțin de 50 de ani de la inventarea locomotivei cu abur în Anglia) uzina din Reșița produce prima locomotivă din spațiul central-estic European, denumită „Resicza”, având numărul de circulație 2 (numărul 1 fiind atribuit locomotivei „Szekul” fabricată la Viena), cu ecartament de 948 mm, proiectată de John Haswell - directorul fabricii de locomotive „St. E. G." din Viena, locomotivă destinată transporturilor interne uzinale. Începând cu anul 1872 uzinele „St. E. G." de la Reșița produc pentru căile ferate europene: 16 macarale, 18 rezervoare pentru castelele de apă, 110 plăci pentru întoarcerea locomotivelor, 514 inimi de încrucișare pentru macaze, 793 de tampoane.
Începând cu anul 1920 la „Uzinele Domeniilor" din Reșița și la „Uzinele Nicolae Malaxa" din București începe proiectarea și construcția următoarelor tipuri de locomotive:
Educație
Colegiul Național „Traian Lalescu” Reșița (incepând cu 01.09.2011);
Colegiul Național „Diaconovici-Tietz” Reșița (începând cu anul școlar 2016-2017);
Colegiul Național „Mircea Eliade” Reșița (incepând cu 15.09.2013);
Școala Populară de Arte și Meserii „Ion Romanu" Reșița;
Politică
Municipiul Reșița este administrat de un primar și un consiliu local compus din 21 consilieri. Primarul, Ioan Popa[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 2016. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Primari
1992-2004: Mircea Ioan Popa (independent)
2008-2015: Mihai Stepanescu (mandatul 2008-2012 - independent; mandatul 2012-2015 - PSD)
Obiective turistice și patrimoniu cultural
„Muzeul de Istorie al Banatului Montan" înființat în 1959.
Muzeul de Locomotive cu Abur, în care sunt expuse 14 locomotive, 12 produse la Reșița în decursul a peste 100 de ani (1872-1959), una fabricată la Viena și una fabricată la Kassel
Palatul Cultural (o perioadă a funcționat ca cinematograf, în prezent fiind sediul Teatrului de Vest), 1928
Biblioteca Județeană Paul Iorgovici, Secția Engleză, Secția Franceză, Secția Germană
Biblioteca Municipală Reșița (funcționează sub tutela Consiliului Local al Municipiului Reșița)
Casa Neff I cu baia publică, 4/4 sec. XIX
Uzina hidroelectrică Grebla și Castelul de apă din amonte, 1903-1909
Catedrala Ortodoxă Română Reșița Montană, „Adormirea Maicii Domnului”, 1936
Podul de la vamă, 1931, primul pod nituit și sudat din țară
Ansamblu de clădiri muncitorești și de raport din secolul XIX
Biserica tip sală și necropolă medievală, sec. XIV–XV, cartier Moroasa
Atracții botanice - printre acestea se numără unele specii de arbori rari în Europa
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Reșița se ridică la 58.393 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 73.282 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76,19%), cu minorități de maghiari (1,41%), romi (1,13%) și germani (1,09%), iar pentru 18,91% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,85%), cu minorități de romano-catolici (4,75%), penticostali (2%) și baptiști (1,76%), iar pentru 19,81% nu se cunoaște apartenența confesională.
Evoluție istorică
În anul 1930 Reșița avea o populație de 19.868 de locuitori, dintre care 10.637 germani (53,5%), 5.851 români (29,4%), 2.127 maghiari (10,7%), 381 cehi și slovaci, 300 evrei, 257 țigani ș.a. Din punct de vedere confesional, populația orașului era alcătuită din 12.352 romano-catolici (62,1%), 5.439 ortodocși (27,3%), 633 greco-catolici (3,1%), 531 reformați (2,6%), 431 lutherani, 348 mozaici, atei ș.a.
Transport

Transportul public
Transportul public din Reșița este format din 6 linii de autobuz și o linie de tramvai și a fost operat de Prescom (actualmente desființată). În prezent, este operat de Transport Urban Reșița (TUR).
Autobuze
Flota de autobuze a Reșiței constă din 25 de autobuze circulând pe 6 linii:
1: Marginea – Minda/Piața Repbulicii – Mol/Mopar/Molizilor
2: Minda/Piața Repbulicii – Mol/Mopar/Molizilor
3: Fabrica de Pâine - Marginea – Minda/Piața Repbulicii – Mol/Mopar/Molizilor
4: Moroasa II – Lend/Baraj (barajul Lacului Secu) – CET – Molizilor – Moroasa II
11: Piața Republicii – Minda – Cuptoare – Piața Republicii
În 2009, flota de autobuze a Reșiței a fost modernizată.
Tramvaie
Tramvaiele au fost scoase din funcțiune. Începând din 2008, noul primar și-a anunțat intenția de a scoate din funcțiune toate tramvaiele și de a le înlocui cu autobuze moderne care respectă standardele UE.
Cele 2 linii de tramvai erau linia Renk-Muncitoresc (1) și linia Renk-Stavila (1b), care era practic o extindere a liniei Renk-Muncitoresc, dar pe această linie erau doar 3 tramvaie. Flota completă de tramvaie era formată din aproximativ 28 de tramvaie. Ultimele tramvaie au fost modelele GT8 și N importate din Germania (Dortmund și Frankfurt) și au înlocuit pe deplin fostele tramvaie Timiș 2 pre-89 în 2002.
În 2017 s-a anunțat că a fost creată o nouă companie care să se ocupe de problema transportului public, numită Transport Urban Reșița (TUR), constând dintr-o flotă de autobuze și tramvaie de standarde moderne pentru pasageri, aducând un sistem de transport nou și eficient înapoi la Reșița.
Transport feroviar
Reșița este deservită de două gări: Gara Reșița Nord și Gara Reșița Sud, fiind situată pe calea ferată București-Craiova-Timișoara.
Transport rutier
Reșița are un drum principal care leagă cartierul Stavila de cartierul Calnic. Acest drum principal trece prin aproape toate cartierele importante din Reșița. Restul cartierelor din Reșița sunt accesibile prin drumuri secundare. Drumurile din Reșița sunt de obicei bine întreținute, în special drumul principal, dar pe drumurile secundare există ocazional găuri. Indicatoarele rutiere sunt de regulă bine amplasate și bine întreținute, iar traficul este cel mai adesea prietenos, uneori, mai ales la orele de vârf, apar ambuteiaje. Accidentele sunt prezente dar foarte rar fatale. Extern Reșița este conectată prin drumuri naționale la Caransebeș (Continuare spre București) și respectiv Timișoara. Există, de asemenea, 3 drumuri județene care leagă Reșița de Oravița, Năidaș și, respectiv, Anina.
Împrejurimi

Secu - lacul de acumulare cel mai apropiat de Reșița, care alimentează Reșița cu apă potabilă.
Văliug - așezare creată după 1780 de oamenii care pregăteau cărbune de lemn pentru uzinele din Reșița. În 1908 - 1909 a fost construit aici un lac de acumulare (Lacul Vechi - Breazova) de circa 12 ha, pentru necesitățile uzinelor siderurgice; după înființarea unor noi furnale și oțelării s-a realizat un al doilea lac (56 ha), lung de peste 3 km și având un debit de 10 milioane mc apă.
Crivaia - de la Văliug încă 5 km, la extremitatea sudică a acestuia, într-o frumoasă poiană străbătută de apa Bârzavei.
Semenic - 10 km de la Văliug, stațiune turistică cu pârtii de schi de nivel mediu și pentru începători.
Gărâna, Wolfsberg denumirea în germană - sat cu folclor interesant, deși în momentul de față populația de origine germană a emigrat aproape în totalitate, satul s-a transformat într-o zonă turistică și începând cu 1993, anual, aici are loc la mijlocul lunii iulie Festivalul de Jazz de la Gărâna (Gărâna Jazz Festival, titlul original în limba engleză) în Poiana Lupului.
Trei Ape - Stațiune turistică cu lac de acumulare situat la sud de comuna Brebu Nou. De la baza acestui lac izvorăște râul Timiș. Lacul adună apele pâraielor Brebu, Grădiște și Semenic, iar apa de deversare din lac împreună cu izvorul de la baza acestuia formează râul ce a fost amintit mai devreme.
Peștera Comarnic - cea mai lungă peșteră din Banat.
Cheile Carașului - Chei lungi de circa 15 km ce ajung până aproape de Carașova.
Peștera Popovăț - galerii de 1.120 m, dispuse pe două etaje.
Dognecea - așezare cu trecut bogat; mine de aur și argint exploatate de romani. În nordul localității există două lacuri de acumulare - Lacul Mic, numit și Lacul nuferilor, declarat rezervație botanică, și Lacul Mare, numit și „La Zid”, din cauza barajului construit pe pârâul Dognecea.
Personalități
Corneliu Diaconovici (1859–1923), publicist, redactor și director al mai multor ziare și reviste
Max Friedmann (1864-1936), antreprenor și om politic austriac
Valeriu Traian Frențiu (1875–1952), preot, doctor în Teologie, episcop român unit cu Roma beatificat
Ioan Roșiu (1882–1962), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
Anton Breitenhofer (1912–1989), ziarist și prozator, demnitar comunist;
Constantin Lucaci (n. 1923 în localitatea Bocșa - d. 2014), sculptor monumentalist - a realizat Fântâna Cinetică din centrul Reșiței și monumentul din Parcul Tricolorului;
Doru Popovici (1932–2019), compozitor, muzicolog, scriitor și profesor;
Ciprian Foiaș (1933 – 2020), matematician.
Gheorghe Corneliu Lazarovici (1941 - 2025), arheolog;
Dan Farcaș (n. 1940), matematician, informatician, scriitor, ufolog;
Sabin Păuța (n.1943), dirijor, compozitor și profesor universitar doctor. Sabin Păuța s-a stabilit în America în anii '80, unde a condus Filarmonica din New Jersey, a revenit în Reșița în 2009;
Jan Cornelius (n. 1950), scriitor de limba germană, traducător, dramaturg;
Werner Stöckl, (n. 1952), jucător de handbal, campion mondial 1974;
Nicoleta Voica (n. 1956), interpretă de muzică populară din Banat:
Sorin Frunzăverde (1960–2019), om politic român, președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, deputat în Parlamentul României, deputat în Parlamentul European, ministru în 4 guverne, doctor în științe economice și doctor în științe militare;
Teodora Ungureanu, (n. 1960), gimnastă română de talie mondială;
Lucien Hora (n. 1961), pilot sportiv auto;
Cristian Buică (n. 1960), cântăreț de muzică folk;
Mihai T Ioan (n. 1957-2021) Scriitor, textier și bucătar care a promovat tradițiile culinare Banațene.
Dinu Olărașu (n. 1962), cântăreț de muzică folk;
Maria Gheorghiu (n. 1963), cântăreață de muzică folk;
Bibliografie
Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000
Lotreanu, Ioan - Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Țara”, Timișoara, 1935
Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Caraș-Severin 1880 - 2002, [1]
***INSSE, Comunicat Recensământul Populației și al Locuințelor, Caraș-Severin, 2 februarie 2012
Vezi și
Munții Semenic - Cheile Carașului (arie de protecție specială avifaunistică)
Semenic - Cheile Carașului (sit de importanță comunitară)
Legături externe

Primăria Reșița Arhivat în 23 decembrie 2018, la Wayback Machine.
Prefectura Caraș-Severin Arhivat în 4 iulie 2006, la Wayback Machine.
Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin Arhivat în 6 aprilie 2008, la Wayback Machine.
Kaynak: Wikipedia – Reșița · CC BY-SA 4.0
Etymology
The name of Reșița might come from the Latin recitia, meaning "cold spring", as the historian Nicolae Iorga once suggested, presuming that the Romans gave this name to Reșița, from a water spring on the Doman valley. A much more plausible version, according to Iorgu Iordan, would be that the name is actually coming from a Slavic word: people living in the neighbouring village of Carașova 15 km (9.3 mi) away, referring to this place, that in those days was a similar village to theirs, as being "u rečice" (at the creek). It can also be noted that almost all Slavic countries have places with the name of Rečice (pronounced Recițe in Romanian).
History
Historically, the town has its origins in the 15th century under the name of Rechyoka and Rechycha. Archaeological research found traces of habitation going back to the Neolithic, Dacian, and Roman eras. In the Middle Ages, the area was part of the Kingdom of Hungary. Following the death of the Jagiellon King of Hungary Louis II at the Battle of Mohács in 1526, the Hungarian crown would be inherited by the Habsburg monarchy, but this was contested by much of the Hungarian nobility, resulting in the formation of the Eastern Hungarian Kingdom, encompassing much of Transylvania and the Banat. In 1553, the area was incorporated into Temeşvar Eyalet of the Ottoman Empire. The town is mentioned in 1673 under the name of Reszinitza, whose citizens paid taxes to the Ottoman bey (governor) in Timișoara (Turkish: Temeşvar; Hungarian: Temesvár).
Following the Battle of Vienna in 1683, Ottoman influence north of the Danube would contract. and the Habsburg and by the years 1690–1700, it was mentioned as being part of the District of Bocșa together with other towns in the Bârzava Valley. In the Habsburg-Ottoman War of 1716–1718, Prince Eugene of Savoy would conquer the region for the Habsburgs. The Habsburgs established the Banat of Temeswar and began fortifying the region as a Military Frontier. The town was referenced in the conscription acts of 1717 under the name of Retziza. Under Empress Maria Theresa, in 1751 Reșița and much of the northern Banat was detached from the Banat Military Frontier and transferred from military to civil administration. On 3 July 1771, it became an important metal-manufacturing center in the region. The foundation of the industrial Reșița was laid with the establishment of factories near the villages of Reșița Română (Reschiza Kamerală or Oláh Resitza) and Reșița Montană (Eisenwerk Reschitza, Német(h) Reschitza or Resiczbánya). Reșița Montană was at first inhabited by Romanians..
The city

The city is situated along the Bârzava River, which meets the Doman River in the centre of town. Most of the urban area is concentrated along the Bârzava, with some development—mostly residential—in the surrounding hills.
It is made of three main areas, two former villages that were very close: Romanian Reșița (Romanian: Reșița Română or Olah Resitza) and Highland Reșița (Romanian: Reșița Montană, Eisenwerk Reschitza or Nemet Reschitza); a new area, recently built, made of tower blocks on a wide opened meadow, called Bârzava's Meadow.
The Civic centre of the city has been partially renovated in 2006. An important point of attraction located in the City Centre is the impressive kinetic fountain designed by Constantin Lucaci, built in the communist era.
There are also important cultural points in Reșița that have been renewed in 2006, including the Concrete School (Școala de Beton), Downtown, and the Polyvalent Hall (Sala Polivalentă).
The Reșița Steam Locomotive Museum features Romania's first locomotive built in Romania at Reșița in 1872, and is located in the open-air museum in the (Romanian: Triaj) neighborhood.
An important iron and steel center, Reșița is the site of blast furnaces, iron foundries, and plants producing electrical appliances, chemicals and machinery (see Reșița works).
The city is a hub for leisure locations all around. Locations near Reșița include the ski resort at Semenic, Lake Gozna, Lake Secu, the Trei Ape Lake (Three Rivers Lake), Gărâna, Brebu, and Văliug.
Demographics
At the 2021 census, the city had a population of 58,393. At the 2011 census, there were 65,509 people living within the city of Reșița, making it the 29th largest city in Romania. The ethnic makeup is as follows:
Religion

According to the 1880 Austro-Hungarian census, the residents were:
Today there are many of the old churches in service and new ones:
Saint Mary of the Snows Church (Old City) (Romanian: Biserica Maria Zăpezii)
Trinity Sunday Church (Govândari) (Romanian: Biserica Duminica Preasfintei Treimi)
New Joseph from Partoș Church (City Center) (Romanian: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș)
Pentecost Church (Govândari) (Romanian: Pogorârea Sfântului Duh)
Saints Peter and Paul Church (Govândari) (Romanian: Sfinții Apostoli Petru și Pavel)
Saints Peter and Paul Church (Lend) (Romanian: Sfinții Apostoli Petru și Pavel)
Saint Basil the Great Church (Moroasa) (Romanian: Sfântul Vasile cel Mare)
Church of the Holy Archangels Michael and Gabriel (Moroasa) (Romanian: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil)
Lutheran church (Old City) – built in the 19th century
Climate
Reșița has a humid continental climate (Cfb in the Köppen climate classification).
Economy

Reșița has long been considered as the second-largest industrial center of Romania. It is an important center in manufacturing steel and vehicle manufacturing. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Reșița) and U.C.M.R., the first Romanian factory (Uzina Constructoare de Mașini Reșița). The two are called as Reșița works and are the factories which sustained the city's life for more than 300 years. The first factories were built in 1771, during the reign of Maria Theresa. During the 19th century, the steelworks were known as StEG. After the end of World War I, when Banat became part of Romania, they changed their name again, this time to Uzinele și Domeniile Reșița or UDR (Reșița Works and Domains). Only later, under the Communist regime, did the UDR split into CSR and UCMR.
The economy of Reșița has faced a drawback since 1989, but began recovering as a result of increasing foreign and domestic investment, largely in industry.
Industry: Automobile industry, Iron industry, texture industry, civilian constructions.
Agriculture: 1% of the labour force of the city works in agriculture.
Services: public alimentation, internal and international transport.
Tourism: 2 tourism societies (Tourist Semenic SA and BIRTA SA).
Shopping
Reșița currently has 10 supermarkets of which three Carrefour supermarkets, two in the Govândari district (one of them was previously a Billa supermarket) and one in the Nera Shopping Center, three Lidl supermarkets, two Kaufland supermarkets, one near the road entrance from Bocșa and one in Lunca Bârzăvii and two Penny supermarkets, one situated in Lunca Bârzăvii and the other one in Triaj. The Shopping Center of Reșița is called Nera Shopping Center located in the Civic Centre. There are a variety of companies operating in Reșița, offering almost everything a normal consumer would need. There are some other shopping centres currently under development such as Reșița Shopping City located on the site of the old thermal plant, or the mall of the Mociur area.
Transport

Public transport
Reșița's public transport relies on 6 bus lines and was operated by the now defunct Prescom company. It is now operated by Transport Urban Reșița (TUR).
Buses
Reșița's bus fleet consists of about 25 buses running on 6 lines:
1M/2: Marginea – Minda – Mol/Mopar/Molizilor
4: Moroasa II – Lend/Baraj (dam of Secu Lake) – CET – Molizilor – Moroasa II
11: Piața Republicii – Minda – Cuptoare – Piața Republicii
Reșița's bus fleet was to be upgraded sometime during 2009, and after in 2017 when the Resita municipality took over the management of public transport.
Trams
A tram system, consisting of two lines, operated between 1988 and 2011 and then needed to be restored. The 2 tram lines were the Renk–Muncitoresc line (0), and the Renk–Stavila line (DP) which was basically an expansion of the Renk-Muncitoresc line, but there were only 3 trams on this line. The tram fleet consisted of about 28 trams. The last trams were GT8 and N models imported from Germany (Dortmund and Frankfurt), and completely replaced the former pre-89 trams in 2002. In 2008, the new mayor announced his intention to decommission all trams and replace them with modern buses complying with EU standards.
Reintroduction of trams was announced in 2016 and the modernization and expansion of the tram system began in 2019. In 2017 it was announced that a new company, called Transport Urban Reșița (TUR), was created to manage the public transport in Reșița. In spring 2021, reopening was planned for December 2022, but was subsequently delayed. On December 20, 2024, tram services resumed in Reșița after a 13-year pause. The project, funded by the European Union, aimed to modernize public transport and improve urban mobility through a new tram line and updated infrastructure.
The revamped tram service operates along a 9 km route from Kaufland in the north to Reșița-Montana in the southeast. Although some sections of the original line remain closed, the new route offers a 30-minute end-to-end journey with trams running every 8 minutes during rush hours.
Kaynak: Wikipedia – Reșița · CC BY-SA 4.0


